Colaps financiar: Aproape 70 de corporații majore au declarat insolvența în primele trei luni
Creșterea rapidă a numărului de insolvențe în rândul companiilor mari din România aduce în prim-plan un risc adesea ignorat de administratori, directori și acționari: posibilitatea de a fi obligați să suporte personal o parte sau chiar întregul pasiv al societății. În primele trei luni ale anului 2026, 19 companii cu active de peste 4 milioane de euro au intrat în insolvență, comparativ cu doar două în aceeași perioadă a anului precedent. Aceste firme cumulează active imobilizate de aproximativ 187 milioane de euro și datoriile depășesc 448 milioane de euro, afectând direct 884 de angajați.
În total, 66 de companii cu active de peste un milion de euro au intrat în insolvență în primele trei luni ale anului, față de 25 în perioada similară din 2025, ceea ce reprezintă o creștere de 164%. Această tendință indică o mutare clară a presiunii economice către companiile cu greutate reală în economie, nu doar la nivelul businessurilor mici. Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO CITR, a subliniat că presiunea economică a atins companii cu sute de angajați și zeci de milioane de euro în business, iar efectele insolvenței acestor firme se propagă în întreaga economie.
Un avocat specializat în insolvență avertizează că intrarea în insolvență a unei companii nu implică automat răspunderea administratorilor sau acționarilor. Cu toate acestea, în anumite condiții, persoanele care au influențat deciziile de management sau au controlat activitatea firmei pot fi obligate să suporte pasivul societății. Legea insolvenței permite judecătorului-sindic să oblige anumite persoane să suporte datoriile dacă se dovedește că au contribuit la apariția sau agravarea dificultăților financiare.
Răspunderea nu se limitează la administratorii desemnați oficial, ci se extinde și asupra persoanelor care au exercitat o influență decisivă asupra activității societății, inclusiv cei fără o funcție formală. Legea prevede situații care pot atrage răspunderea personală, cum ar fi folosirea bunurilor firmei în interes personal, desfășurarea unor activități comerciale în interes propriu sub acoperirea companiei, continuarea activității deși insolvența era previzibilă sau ascunderea activelor. De asemenea, nepredarea documentelor contabile către administrator sau lichidatorul judiciar poate îngreuna apărarea persoanelor vizate și poate favoriza creditorii.
Consecințele unei decizii definitive nu se limitează la plata datoriilor companiei. Persoanele găsite responsabile pot primi interdicția de a ocupa funcții de administrator timp de 10 ani și nu mai pot înființa sau controla alte societăți pentru o perioadă de cinci ani. Instanța poate dispune măsuri asigurătorii asupra bunurilor personale pentru a preveni înstrăinarea patrimoniului. Acționarii care au exercitat control asupra activității firmei sau au participat la decizii ce au condus la insolvență pot deveni, de asemenea, răspunzători.
În contextul creșterii numărului de insolvențe, riscurile juridice pentru administratori, directori și persoanele care controlează efectiv companiile sunt semnificativ mai mari decât simpla pierdere a funcției sau a investiției. Regimul instituit de Legea nr. 85/2014 urmărește transferarea unei părți a consecințelor insolvenței asupra celor care, prin conduita lor culpabilă, au contribuit la apariția sau agravarea stării de insolvență.
