Scăderea naturală a resurselor și creșterea importurilor subliniază o tot mai mare dependență energetică
Producția internă de țiței a României a continuat să scadă în ianuarie 2026, înregistrând o contracție de 8,9% comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent. Această scădere este îngrijorătoare și reflectă o tendință structurală care amenință securitatea energetică a țării. În același timp, importurile de țiței au scăzut cu 13,2%, dar acest lucru nu reprezintă o veste pozitivă, ci mai degrabă o consecință a unei piețe energetice sub presiune și a unei economii care consumă mai puțin.
Conform datelor Institutului Național de Statistică, în ianuarie 2026, România a produs 199.500 tone echivalent petrol (tep), în scădere cu 19.500 tep față de ianuarie 2025. Importurile au totalizat 728.900 tep, cu 110.900 tep mai puțin decât în aceeași perioadă a anului anterior.
Comisia Națională de Strategie și Prognoză (CNSP) atrage atenția asupra faptului că scăderea producției de țiței este rezultatul declinului natural al zăcămintelor și al lipsei investițiilor semnificative în explorare și dezvoltarea de noi capacități. Estimările CNSP pentru următorii ani sunt pesimiste. Pentru 2026, se preconizează o producție de 2,68 milioane tep, cu o scădere de 2,2% comparativ cu 2025. De asemenea, pentru 2027, cifra ar urma să coboare la 2,63 milioane tep, cu o contracție de 1,9%. Ritmul mediu anual de scădere până în 2027 este estimat la 2,5%. Aceste date subliniază nu doar pierderea capacității de producție, ci și lipsa acțiunilor pentru a o recupera.
În continuarea tendinței de scădere a producției, CNSP preconizează o creștere a importurilor de țiței. Pentru 2026, se estimează o importare de 7,52 milioane tep, cu o creștere de 7,4% comparativ cu 2025. Cifra ar urma să crească cu 7,8% în 2027, ceea ce va conduce la o dependență din ce în ce mai pronunțată. Aceasta înseamnă că România se află într-o spirală descendentă: produce mai puțin, importă mai mult și devine tot mai vulnerabilă la fluctuațiile prețurilor mondiale și la perturbările lanțurilor de aprovizionare.
Situația energetică a României nu este izolată, ci se înscrie într-un context mai larg de vulnerabilitate economică și dependență strategică. Într-un moment în care prețurile energiei sunt volatile și conflictele regionale amenință rutele de aprovizionare, o țară care nu-și poate asigura propriile resurse se află într-o poziție slabă. Declinul producției interne necesită investiții majore în explorare, tehnologie și infrastructură, investiții pe care România, cu un buget tensionat și capacitate administrativă limitată, nu pare să le prioritizeze.
Fiecare procent pierdut din producția internă trebuie compensat prin importuri, ceea ce implică costuri mai mari și o vulnerabilitate crescândă. În contextul presiunilor inflaționiste și al unei puteri de cumpărare în declin, o dependență energetică mai accentuată agravează situația. Datele din ianuarie 2026 nu sunt doar statistici, ci reprezintă o radiografie a unei țări care pierde treptat capacitatea de a se autoaprovizionare și care nu are o strategie clară pentru a inversa această tendință.
