Ce trebuie să știm despre voucherele pentru gaze?
Schemă voucherelor pentru plata gazelor naturale, planificată pentru sezonul rece 2025–2026, ar putea să fie mai mult un exercițiu de imagine decât o măsură reală de sprijin pentru populație. Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, atrage atenția că România dispune deja de un mecanism legal destinat persoanelor vulnerabile, care este ignorat în favoarea unor soluții rapide, cu miză electorală.
Impactul voucherelor pentru gaz
Într-un context în care multe familii își calculează cu teamă cheltuielile lunare, orice promisiune de ajutor financiar pare binevenită. Totuși, specialiștii în energie avertizează că nu toate măsurile cu impact mediatic sunt eficiente pe termen lung.
Legea consumatorului vulnerabil oferă un cadru necesar pentru sprijinirea persoanelor cu venituri reduse, cea mai expusă categorie la creșterile de prețuri la energie. În loc să se îmbunătățească și să se extindă acest mecanism, statul pare să opteze pentru un program nou, ceea ce implică un nou set de costuri administrative.
„Populismul funcționează simplu: nu construiește soluții durabile, ci livrează măsuri rapide, ușor de comunicat și atractive electoral. Voucherul este exact acest tip de instrument”, afirmă Chisăliță.
Cine plătește voucherele?
Chisăliță subliniază că sistemul actual de sprijin este adesea prea birocratic și nu reușește să cuprindă toate persoanele aflate în dificultate. Există mulți români care câștigă „puțin prea mult” pentru a beneficia de ajutor social, dar „mult prea puțin” pentru a face față creșterilor de prețuri la energie.
Estimările arată că aproximativ 500.000 de persoane ar putea beneficia de vouchere, ceea ce ar necesita un efort bugetar de aproximativ 300 de milioane de lei, având în vedere că sezonul de încălzire durează, în medie, șase luni pe an.
Analiza AEI evidențiază un paradox: statul ar putea finanța aceste vouchere din banii plătiți suplimentar de consumatori. Prețul mediu al gazelor naturale ar putea ajunge la 360 lei/MWh, ceea ce ar genera venituri suplimentare din TVA de aproximativ 800 de milioane de lei anual.
După scăderea costului voucherelor, bugetul de stat ar rămâne cu un câștig net de aproximativ 500 de milioane de lei, plus alte miliarde din taxe, accize și impozite din sectorul energetic.
„Un consumator care locuiește la casă va plăti suplimentar circa 200 de lei pe lună la gaze și va primi un voucher de doar 100 de lei. Practic, statul oferă ajutor din banii luați tot de la consumatori”, explică Chisăliță.
Sprijin egal, impact inegal
Un alt aspect criticat este lipsa diferențierii în acordarea sprijinului. Acordarea aceleași sume tuturor beneficiarilor, fără a ține cont de venituri sau de nivelul de consum, este considerată inechitabilă. În timp ce pentru unele familii cheltuielile cu energia pot ajunge la 71% din venituri, pentru altele reprezintă doar 11%.
„România nu duce lipsă de legi, ci de legi funcționale. Suprapunerea unor scheme noi peste altele existente creează confuzie, costuri suplimentare și deschide ușa ineficienței”, avertizează Chisăliță.
El consideră că ajutorul social trebuie să fie o formă reală de protecție, nu o povară redistribuită indirect către toți consumatorii prin tarife mai mari. Soluția corectă ar fi consolidarea și finanțarea transparentă a mecanismelor deja existente, nu lansarea unor programe temporare cu impact limitat.
„Voucherul la gaze poate fi prezentat ca sprijin social, dar, în forma actuală, riscă să rămână doar un exercițiu de imagine. Oamenii nu mai au nevoie de promisiuni, ci de măsuri corecte, eficiente și sustenabile”, concluzionează specialistul.
