Vaporasele din Constanța se sting după două decenii
După două decenii în care au întâmpinat turiști și localnici la intrările în Constanța, vaporașele simbol ale orașului dispar treptat din peisaj. Muncitorii au început demontarea acestor repere care au devenit parte din identitatea urbană, transformând o piață publică în șantier și lăsând în urmă o senzație de pierdere pentru mulți constănțeni.
Povestea acestor construcții este mai complexă decât pare. Cele cinci ambarcațiuni nu au fost niciodată nave comerciale sau de plăcere; ele sunt, de fapt, vedete maritime de patrulare, construite în anii ’70 la șantierul naval Mangalia, într-o epocă în care Constanța era o puternică forță maritimă. După ce au servit Poliția de Frontieră cu devoțiune, fiind scoase din activitate la începutul anilor 2000, au fost transformate în elemente simbolice și amplasate la intrările în oraș.
Pentru două decenii, aceste nave au reprezentat mai mult decât metal și ruginire. Ele au fost poarta Constanței, salutul pe care turiștii îl primeau sosind în port, o mărturie tăcută a legăturii orașului cu marea.
Acum, timpul și elementele au avut un impact devastator. Structurile metalice sunt puternic afectate de ruginire, iar autoritățile susțin că au devenit periculoase. Tehnologic, acest argument este corect — nicio întreținere nu poate salva fierul degradat de-a lungul anilor. Fiecare vaporaș conține peste 80 de tone de fier, iar costul restaurării ar fi prohibitiv.
Cu toate acestea, pentru mulți constănțeni, decizia de demontare este dureroasă. Aceste voci nu sunt simple sentimente; ele reflectă perspectiva unei generații care a considerat vaporașele parte integrantă a identității orașului.
Vaporașele au fost scoase la vânzare încă din decembrie 2025. Conform procedurilor oficiale, noii proprietari trebuie să le ridice de pe domeniul public într-un termen de 90 de zile de la semnarea contractelor. Aceasta înseamnă că, în curând, intrările în Constanța vor arăta diferit — mai goale, mai anonime, mai departe de istoria sa maritimă.
Ceea ce rămâne este amintirea acestor nave care au patrulat apele, care au întâmpinat mii de oameni și care au fost, timp de generații, simbolul unei Constanțe legate de mare și de istorie. Aceasta este, poate, o lecție despre cum orașul și-a uitat propriul trecut, permițând timpului să șteargă ceea ce ar fi trebuit să păstreze.
