Trump cere Congresului sprijin financiar pentru activitățile din Orient. Noua conducere a Iranului declară: „Dușmanul a fost învins”
Conflictul dintre SUA, Israel și Iran a intrat într-o nouă fază de intensitate. Sub codul operațional „Epic Fury”, forțele americane și israeliene au lansat o campanie militară devastatoare, amenințând stabilitatea economică globală și redefinind echilibrul de putere în Orientul Mijlociu. Pagubele sunt atât de mari încât chiar și o încetare a ostilităților nu ar putea opri criza pe termen lung.
Noul lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, a transmis vineri un mesaj sfidător cu ocazia Anului Nou persan, afirmând că „inamicul a fost învins” și negând orice implicare a Iranului în atacurile recente asupra Turciei și Omanului. Aceasta vine în contextul unui război care a devastat infrastructura militară și nucleară a Iranului, iar răspunsurile iraniene au vizat direct sistemul energetic global.
Atacurile iraniene asupra facilităților de gaze din Qatar au fost devastatoare, avariind două dintre cele 14 sisteme de lichefiere ale Qatarului și o instalație de tip gas-to-liquids, scoțând din funcțiune aproximativ 12,8 milioane de tone de gaz natural lichefiat pe an. Pierderile anuale estimate de oficialii qatarezi se ridică la circa 20 de miliarde de dolari, iar reparațiile ar putea dura între trei și cinci ani. Ministrul qatarez al energiei a declarat că amploarea atacurilor a împins regiunea „înapoi cu 10 până la 20 de ani” și a afectat imaginea de refugiu sigur pe care emiratul și-o construise.
Piețele au reacționat imediat, prețurile gazelor în Europa urcând cu până la 35%, iar cotațiile petrolului avansând cu până la 10%. Analiștii avertizează că deteriorarea facilităților din Qatar, un actor central pe piața globală de GNL, poate menține tensiunea pe piață luni sau chiar ani după încetarea ostilităților.
Donald Trump a anunțat că oficiali de rang înalt se află în Situation Room, în timp ce administrația pregătește o mișcare importantă în Orientul Mijlociu. Secretarul Apărării Pete Hegseth și șeful Statului Major Interarme, generalul Dan Caine, nu au participat la ceremonia de înmânare a unui trofeu militar pentru a rămâne în „sala de criză” de la Casa Albă. SUA trimit trei nave amfibii și aproximativ 2.500 de pușcași marini în Orientul Mijlociu. USS Boxer și alte nave de asalt din cadrul celei de-a 11-a Unități Expediționare a Pușcașilor Marini se îndreaptă din San Diego către regiune, alăturându-se altor aproximativ 5.000 de pușcași marini și câtorva mii de marinari deja prezenți în Orientul Mijlociu. Armata americană a anunțat că a desfășurat în total aproximativ 50.000 de oameni în regiune.
Un oficial de la Casa Albă a declarat sub protecția anonimatului că Trump „nu plănuiește” să desfășoare trupe în Iran, dar păstrează toate opțiunile deschise. Armata americană poate „cuceri Insula Kharg oricând”, a subliniat oficialul, referindu-se la o posibilă operațiune pentru a controla o insulă strategică iraniană.
Conflictul devine din ce în ce mai costisitor. Trump a confirmat că administrația americană solicită Congresului fonduri suplimentare pentru finanțarea operațiunilor. Pentagonul a cerut 200 de miliarde de dolari pentru a continua campania. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a declarat că există dezertări la toate nivelurile regimului de la Teheran, susținând că oficiali iranieni și-au transferat banii în afara țării. SUA vor acționa pentru recuperarea acestor fonduri „în beneficiul poporului iranian”, a afirmat Bessent, fără a furniza dovezi.
Trump a exercitat presiuni asupra Japoniei, invocând prezența a 45.000 de soldați americani pe teritoriul nipon și faptul că Japonia importă peste 90% din petrol prin Strâmtoarea Hormuz. Oficialul japonez Takaichi a confirmat datele privind importurile de petrol.
Armata israeliană a anunțat că a atacat mai multe poziții ale guvernului din Siria, ca răspuns la atacurile sirienilor asupra civililor druzi din provincia Suwayda. Israelienii susțin că au vizat „centre de comandă și poziții militare” din sudul Siriei pentru a apăra această populație minoritară. Președintele iranian Masoud Pezeshkian a avertizat că acțiunile Israelului și SUA distrug „normele juridice globale”. Într-un mesaj pe platforma X, Pezeshkian a apreciat că Israelul se caracterizează prin „terorismul de stat” și a atras atenția că agresiunea SUA și uciderea ayatollahului Ali Khamenei „au creat un precedent în disputele internaționale care va distruge normele juridice globale”.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a susținut că nu l-a „atras” pe Trump în război și a declarat că Trump a fost cel care i-a cerut în decembrie să facă în așa fel încât Iranul să nu se poată dota cu arme nucleare. Ministrul de externe al Omanului, Badr al-Busaidi, a reproșat lui Trump că „s-a lăsat atras” de Israel în război, într-un moment în care un acord cu Teheranul părea „cu adevărat posibil”. După nouă luni de negocieri, Washingtonul și Teheranul ajunseseră „la doi pași de a conveni un acord veritabil” asupra programului nuclear iranian. Ministrul omanez consideră că aceasta este „cea mai mare greșeală de calcul a administrației americane”.
Serviciile de informații americane au estimat că Iranul nu a încercat să-și relanseze activitățile de îmbogățire a uraniului distruse în atacurile aeriene americano-israeliene din iunie 2025. Aceasta contrazice o justificare invocată de Trump pentru război. Șeful Centrului Național Antiterorist al SUA, Joseph Kent, a demisionat afirmând că nu poate susține „cu conștiința împăcată” acest război, subliniind că Iranul nu reprezintă o amenințare iminentă pentru țara sa și că războiul a fost inițiat din cauza presiunilor din partea Israelului.
Gardienii Revoluției Islamice (IRGC) au afirmat că producția de rachete continuă în Iran. Purtătorul de cuvânt al IRGC, Ali-Mohammad Naini, a declarat că „industria noastră de rachete balistice merită o notă perfectă” și că producția continuă chiar și în timpul războiului. Netanyahu a declarat că Iranul nu mai are „capacitatea de a produce rachete balistice” sau „de a îmbogăți uraniu”, dar realitatea pare mai complexă, cu Israel continuând atacurile asupra infrastructurii regimului, inclusiv în Teheran.
Criza energetică amenință să se prelungească, prețurile petrolului apropiindu-se de niveluri record, iar volatilitatea pieței energetice globale rămânând ridicată. Conflictul a avut deja impact asupra economiilor mondiale, cu consecințe ce se vor resimți ani de zile, indiferent de momentul încetării ostilităților.