Teatrul Protestului: Ovanesian își asumă manifestația CT BUS în lupta sa politică cu primarul Chițac
Felicia Ovanesian, consilier independent, continuă să se implice în conflictul de la CT BUS, chiar și după ce tensiunile au fost oficial stinse. Modurile în care Ovanesian abordează această situație ridică semne de întrebare privind intențiile sale reale. Aceasta folosește conflictul ca pe o platformă pentru consolidarea capitalului său politic.
Recent, Ovanesian a lansat un apel public prin care cheamă cetățenii la o întâlnire la primărie pe 23 decembrie. Acest demers pare mai degrabă o încercare de a transforma un conflict social delicat într-o oportunitate politică personală. Mesajul său, cu îndemnul de a se prezenta la primărie într-o anumită zi și la o anumită oră, este prezentat ca un demers „despre noi”, dar ridică întrebări serioase cu privire la scopul real al mobilizării.
Acțiunea poate fi văzută ca o încercare de confiscare a unei situații care afectează în mod real comunitatea și angajații CT BUS, având scopuri mai apropiate de jocurile politice decât de binele public. Mai mult, poziționarea sa publică dezvăluie un conflict personal cu primarul Vergil Chițac, care pare să primeze în fața interesului comunității și al angajaților.
Ceea ce se conturează este o acțiune cu miză personală, în care protestul devine instrument de imagine. Nu există indicații că demersul ar fi motivat de empatie față de angajații CT BUS sau de o preocupare autentică pentru condițiile lor de muncă. Dimpotrivă, totul pare să se înscrie într-o strategie de conflict, alimentată de disputa politică și personală cu primarul Chițac.
Astfel, o problemă legată de relația dintre administrație, management și angajați riscă să fie deturnată într-un spectacol politic, util doar pentru consolidarea unui profil public combativ. Aceasta reprezintă o formă de confiscare a unei situații sociale în interes propriu, transformând oamenii afectați în decor și nemulțumirea lor într-o monedă de schimb pentru capital politic.
Într-o comunitate care are nevoie de echilibru, responsabilitate și soluții, apelurile publice formulate în termeni imperativi și emoționali pot deveni periculoase, deoarece nu urmăresc rezolvarea problemelor, ci întreținerea lor. Când protestul nu mai este despre revendicări concrete, ci despre imagine și răfuieli personale, acesta încetează să mai fie un instrument civic și devine o simplă unealtă politică.
