Teatrul Protestelor: Ovanesian preia controlul asupra manifestației CT BUS
Felicia Ovanesian, consilier independent, continuă să se implice în conflictul de la CT BUS, chiar și după ce tensiunile au fost oficial stinse. Modificările aduse de Ovanesian în această situație ridică întrebări serioase asupra adevăratelor sale intenții. Aceasta folosește contextul actual ca pe o platformă pentru a-și consolida capitalul politic.
Recent, Ovanesian a lansat un apel public, chemând cetățenii la o întâlnire la primărie pe data de 23 decembrie, o acțiune care pare să transforme un conflict social delicat într-o oportunitate politică personală. Mesajul său, care îndeamnă la participarea la o întâlnire într-o anumită zi și la o anumită oră, este prezentat ca un demers „despre noi”, dar ridică semne de întrebare cu privire la scopul real al mobilizării.
Acțiunea sa poate fi interpretată ca o încercare de confiscare a unei situații ce afectează comunitatea și angajații CT BUS, în scopuri mai degrabă politice decât pentru binele public. De asemenea, poziționarea sa publică relevă un conflict personal cu primarul Vergil Chițac, care pare să primeze în fața interesului comunității și al angajaților.
Pe fondul retoricii mobilizatoare, se conturează o acțiune cu miză personală, în care protestul devine un instrument de imagine. Nu există dovezi că demersul ar fi motivat de empatie reală față de angajații CT BUS sau de o preocupare autentică pentru condițiile lor de muncă. Dimpotrivă, totul se înscrie într-o strategie de conflict, alimentată de disputa personală dintre Ovanesian și primarul Chițac.
Astfel, o problemă ce ține de relația dintre administrație, management și angajați riscă să fie deturnată într-un spectacol politic, util doar pentru consolidarea unui profil public combativ. Oamenii afectați sunt transformați în decor, iar nemulțumirea lor devine o monedă de schimb pentru capital politic.
Într-o comunitate care necesită echilibru, responsabilitate și soluții, apelurile formulate în termeni imperativi și emoționali pot deveni periculoase, deoarece nu urmăresc rezolvarea unei probleme, ci întreținerea ei. Când protestul nu mai este despre revendicări concrete, ci despre imagine și răfuieli personale, el încetează să mai fie un instrument civic și devine o simplă unealtă politică.
