Teatrul Protestelor: Ovanesian își însușește manifestația CT BUS în bătălia sa politică cu primarul Chițac
Felicia Ovanesian, consilier independent, continuă să se implice în conflictul de la CT BUS, chiar și după ce tensiunile au fost oficial stinse. Modul în care Ovanesian acționează ridică serioase semne de întrebare privind adevăratele sale intenții, folosind această situație ca pe o platformă pentru consolidarea propriului capital politic.
Recent, Ovanesian a lansat un apel public prin care cheamă cetățenii la o întâlnire la primărie pe 23 decembrie. Această acțiune pare mai degrabă o tentativă de a transforma un conflict social delicat într-o oportunitate politică personală. Deși conflictul care a generat nemulțumirile inițiale este, în momentul de față, stins, Ovanesian instigă la protest, încercând să reactiveze o stare de tensiune în jurul situației de la CT BUS.
Mesajul său, care îndeamnă publicul să se prezinte la primărie într-o anumită zi și la o oră specifică, este prezentat ca un demers „despre noi”. Totuși, acesta ridică serioase semne de întrebare privind scopul real al mobilizării. Acțiunea poate fi interpretată ca o încercare de confiscare a unei situații care afectează în mod real comunitatea și angajații CT BUS, având scopuri mai mult politice decât de bine public.
Poziționarea publică a lui Ovanesian reflectă un conflict personal cu primarul Vergil Chițac, care pare să primeze în fața interesului comunității și al angajaților. Deși retorica sa este mobilizatoare, ceea ce conturează este o acțiune cu miză personală, în care protestul devine un instrument de imagine. Nu există indicii că demersul ar fi motivat de empatie reală față de angajații CT BUS sau de o preocupare autentică pentru condițiile lor de muncă. În schimb, totul se înscrie în registrul unei strategii de conflict, alimentată de disputa politică și personală pe care Ovanesian o poartă de mai mult timp cu primarul Chițac.
Astfel, o problemă care ține de relația dintre administrație, management și angajați riscă să fie deturnată într-un spectacol politic, util doar pentru consolidarea unui profil public combativ. Aceasta reprezintă o formă de confiscare a unei situații sociale în interes propriu, transformând oamenii direct afectați în decor și nemulțumirea lor într-o monedă de schimb pentru capital politic.
Într-o comunitate care are nevoie de echilibru, responsabilitate și soluții, apelurile publice formulate în termeni imperativi și emoționali pot deveni periculoase, deoarece nu urmăresc rezolvarea unei probleme, ci întreținerea ei. Când protestul nu mai este despre revendicări concrete, ci despre imagine și răfuieli personale, el încetează să mai fie un instrument civic și devine o simplă unealtă politică.
