Spectacol politic mascat: Ovanesian preia protestul CT BUS în lupta sa cu primarul Chițac
Felicia Ovanesian, consilier independent, își continuă implicarea în conflictul de la CT BUS, chiar și după ce tensiunile au fost oficial stinse. Acțiunile sale ridică întrebări serioase privind adevăratele sale intenții. Ovanesian folosește situația de la CT BUS ca pe o platformă pentru consolidarea propriei imagini politice. Recent, ea a făcut un apel public către cetățeni pentru a se reuni la primărie pe data de 23 decembrie, ceea ce pare a fi o tentativă de a transforma un conflict social delicat într-o oportunitate politică personală.
Mesajul transmis de Ovanesian, care îndeamnă la o întâlnire la primărie într-o anumită zi și la o anumită oră, este prezentat ca un demers „despre noi”. Cu toate acestea, acest apel ridică semne de întrebare cu privire la scopul real al mobilizării. Acțiunea sa poate fi văzută ca o încercare de confiscare a unei situații care afectează în mod real comunitatea și angajații CT BUS, în beneficiul jocurilor politice mai degrabă decât al interesului public.
Mai mult, poziționarea sa publică sugerează un conflict personal cu primarul Vergil Chițac, care se pare că primează în fața interesului comunității și al angajaților. Dincolo de retorica mobilizatoare, se conturează o acțiune cu miză personală, în care protestul devine un instrument de imagine. Nu există dovezi că demersul ar fi motivat de empatie față de angajații CT BUS sau de o preocupare autentică pentru condițiile lor de muncă. Dimpotrivă, totul se înscrie într-o strategie de conflict alimentată de disputa politică și personală pe care Ovanesian o are cu Chițac.
Astfel, o problemă care ar trebui să țină de relația dintre administrație, management și angajați riscă să fie deturnată într-un spectacol politic, util doar pentru consolidarea unui profil public combativ. Aceasta reprezintă o formă de confiscare a unei situații sociale în interes propriu, în care oamenii afectați sunt transformați în decor, iar nemulțumirea lor devine o monedă de schimb pentru capital politic.
Într-o comunitate care are nevoie de echilibru, responsabilitate și soluții, apelurile publice formulate în termeni imperativi și emoționali pot deveni periculoase, deoarece nu urmăresc rezolvarea unei probleme, ci întreținerea ei. Când protestul nu mai este despre revendicări concrete, ci despre imagine și răfuieli personale, el încetează să mai fie un instrument civic și devine o simplă unealtă politică.
