Ovanesian preia controlul asupra protestului CT BUS
Felicia Ovanesian, consilier independent, continuă să se implice în conflictul de la CT BUS, chiar și după ce tensiunile au fost oficial stinse. Modul în care Ovanesian acționează ridică însă semne de întrebare privind intențiile sale reale. Aceasta folosește situația de la CT BUS ca pe o platformă pentru consolidarea capitalului său politic.
Recent, Ovanesian a lansat un apel public prin care cheamă cetățenii la o întâlnire la primărie pe data de 23 decembrie. Această acțiune pare mai degrabă o încercare de a transforma un conflict social delicat într-o oportunitate politică personală. Îndemnul de a se merge la primărie într-o anumită zi și la o anumită oră este prezentat ca un demers „despre noi”, dar ridică serioase semne de întrebare privind scopul mobilizării.
Acțiunea sa poate fi interpretată ca o încercare de confiscare a unei situații ce afectează comunitatea și angajații CT BUS, având scopuri mai mult legate de jocurile politice decât de binele public. Poziționarea sa publică evidențiază un conflict personal cu primarul Vergil Chițac, care pare să primeze în fața interesului comunității și al angajaților. Dincolo de retorica mobilizatoare, se conturează o acțiune cu miză personală, în care protestul devine instrument de imagine.
Nu există dovezi că demersul Ovanesian ar fi motivat de empatie față de angajații CT BUS sau de o preocupare autentică pentru condițiile lor de muncă. Dimpotrivă, totul se încadrează în strategia unui conflict alimentat de disputa politică și personală dintre Ovanesian și primarul Chițac.
Astfel, o problemă ce ține de relația dintre administrație, management și angajați riscă să fie deturnată într-un spectacol politic, util doar pentru consolidarea unui profil public combativ. Aceasta reprezintă o confiscare a unei situații sociale în interes propriu, în care oamenii afectați sunt transformați în decor, iar nemulțumirea lor devine o monedă de schimb pentru capital politic.
Într-o comunitate care are nevoie de echilibru, responsabilitate și soluții, apelurile publice formulate în termeni imperativi și emoționali pot deveni periculoase, deoarece nu urmăresc rezolvarea unei probleme, ci întreținerea ei. Când protestul nu mai este despre revendicări concrete, ci despre imagine și răfuieli personale, el încetează să mai fie un instrument civic și devine o unealtă politică.
