Senatorul Coșa (PNL) susține o descentralizare riscantă a locuințelor sociale
Senatul României a adoptat pe 9 martie un proiect de lege care propune modificarea Legii locuințelor sociale nr. 114/1996. Proiectul, susținut de senatorul PNL Constanța Silviu Coșa, se află acum în circuitul Camerei Deputaților pentru votul final. Analiza expunerii de motive relevă o serie de probleme structurale și contradicții care pun sub semnul întrebării reala intenție a reformei: protejarea celor mai vulnerabili sau descentralizarea unei responsabilități sociale către autoritățile locale, fără resursele necesare pentru a o gestiona corect.
Expunerea de motive recunoaște că legea actuală stabilește criterii stricte de eligibilitate pentru locuințele sociale, concentrând fondurile către persoanele și familiile cu venituri foarte reduse. Aceasta este o caracteristică pozitivă a legii actuale, nu o problemă care necesită rezolvare urgentă. Proiectul propune, însă, o „flexibilizare” prin introducerea unor „criterii suplimentare locale”, care ar permite autorităților să adapteze regulile la realitățile comunităților lor. Problema nu este rigiditatea legii actuale, ci lipsa de claritate în ceea ce privește schimbările propuse și cum acestea vor îmbunătăți situația celor care au nevoie de locuințe sociale.
Unul dintre cele mai grave probleme ale proiectului este lipsa de definiție clară a acestor criterii locale. Expunerea afirmă că autoritățile vor putea stabili „criterii suplimentare de prioritizare” cu respectarea transparenței, dar nu detaliază ce anume pot fi aceste criterii. Aceasta deschide ușa pentru posibilitatea discriminării, permițând autorităților locale să decidă prioritățile în funcție de criterii arbitrare.
Prin modificarea articolului 48, proiectul introduce o condiție nouă: persoanele apte de muncă trebuie să facă dovada solicitării anuale de angajare la agențiile pentru ocuparea forței de muncă pentru a rămâne eligibile pentru locuințe sociale. Aceasta penalizează direct persoanele fără loc de muncă, inclusiv mame singure sau persoane cu probleme de sănătate. Proiectul nu răspunde la întrebările legate de aceste categorii și transformă locuințele sociale din drepturi fundamentale în recompense pentru conformitate, punând în pericol persoanele aflate în situații de vulnerabilitate extremă.
Proiectul prevede excepții pentru pensionari, persoane cu handicap grav și persoane cu boli cronice, dar aceste excepții sunt prea înguste și nu acoperă toate categoriile vulnerabile. Mame singure cu venituri foarte mici, familii numeroase și persoane cu probleme de sănătate mintală nu sunt incluse, ceea ce sugerează că proiectul nu se concentrează pe protejarea celor mai vulnerabili.
De asemenea, proiectul cere ca „norme metodologice de aplicare a legii” să fie aprobate de Guvern în termen de 90 de zile, dar aceste norme nu sunt detaliate în proiect. Aceasta înseamnă că legea poate rămâne neaplicată sau poate fi implementată diferit de la o localitate la alta. Nu există mecanisme de control care să asigure respectarea principiilor de transparență și nediscriminare.
Secțiunea „Impact social, economic și juridic” din expunere este lipsită de date concrete și nu oferă estimări despre numărul de persoane afectate negativ de noile criterii. Proiectul afirmă că respectă „reglementările europene și tratatele internaționale”, dar nu citează tratate specifice. Directiva UE privind locuințele sociale pune accent pe protecția celor mai vulnerabili, nu pe descentralizarea care poate duce la discriminare.
În concluzie, mesajul proiectului sugerează o mutare a responsabilității de la nivel național la local, fără resurse suplimentare pentru gestionarea eficientă a criteriilor. Autoritățile locale se confruntă deja cu lipsa de fonduri pentru locuințele sociale existente, iar implementarea unor criterii mai complexe fără suport financiar adecvat va duce la o scădere a numărului de beneficiari și la alegeri arbitrare și discriminatorii.
