Sărăcia nemărginită: Bolojan propune tăieri dure pentru cei vulnerabili
Premierul Ilie Bolojan pregătește o strategie guvernamentală alarmantă, vizând o ofensivă sistematică împotriva celor mai vulnerabili cetățeni ai României. O ordonanță de urgență permite reținerea indemnizațiilor persoanelor cu handicap pentru neplata taxelor locale. În plus, Ministerul Finanțelor propune excluderea a 80.000 de asistenți personali de la majorarea salariului minim. Aceste măsuri reflectă o realitate cruntă: guvernul preferă să taie din drepturile celor care nu pot să se apere.
Ordonanța de urgență prevede că persoanele cu handicap care nu plătesc la timp impozitele și taxele locale pot fi executate silit, inclusiv prin retragerea indemnizațiilor lunare. Articolul 431 al proiectului stabilește că indemnizația acordată persoanelor cu handicap poate fi reținută pentru achitarea obligațiilor fiscale neachitate, intrând în vigoare începând cu drepturile aferente lunii următoare adoptării ordonanței. Cuantumurile acestor indemnizații subliniază sărăcia în care sunt lăsate aceste persoane: un adult cu handicap grav primește 529 lei pe lună plus 199 lei buget complementar, un adult cu handicap accentuat primește 350 lei plus 146 lei, iar un adult cu handicap mediu primește doar 80 lei pe lună. Sumele pentru copii sunt și mai mici.
Aceste indemnizații nu reprezintă un privilegiu, ci o recunoaștere minimă a faptului că aceste persoane nu pot lucra în condiții normale și au nevoie de sprijin pentru a supraviețui. Permiterea reținerii acestor indemnizații nu este doar o măsură administrativă, ci o condamnare morală a persoanelor cu handicap. În cazul în care o persoană cu handicap grav, care primește 529 lei pe lună, nu poate plăti o taxă locală, aceasta se află în situația de a alege între mâncare și obligații fiscale. Dacă nu plătește taxa, pierde indemnizația, adică pierde și mai mult din puținul pe care îl are. Impactul social al acestei măsuri este devastator, afectând semnificativ veniturile lunare ale persoanelor cu handicap, mai ales în rândul celor cu dificultăți financiare.
În plus, în ședința de Guvern din 19 februarie, ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a solicitat Ministerului Muncii să introducă o completare prin care asistenții personali să fie excluși de la aplicarea majorării salariului minim. Această propunere vizează aproximativ 80.000 de asistenți personali, care reprezintă singurii angajați din sistemul bugetar plătiți la nivelul salariului minim brut pe economie. Ministerul Muncii, condus de Florin Manole, a respins ferm această variantă, argumentând că salariul minim este un standard legal aplicabil tuturor contractelor individuale de muncă și nu poate fi fragmentat în funcție de categoria profesională.
Totuși, propunerea Ministerului Finanțelor relevă intențiile reale ale guvernului: tăierea cheltuielilor sociale, indiferent de costul uman. Majorarea salariului minim de la 4.050 lei la 4.325 lei, cu o creștere de 6,8%, ar afecta aproximativ 831.000 de salariați, iar numărul celor direct afectați ar putea ajunge la peste 1,75 milioane de persoane. Impactul bugetar pentru ultimele cinci luni din 2026 este estimat la un plus de 638,5 milioane lei la venituri și la o creștere a cheltuielilor de aproape 295 milioane lei, rezultând un impact net pozitiv asupra bugetului de stat. Cu toate acestea, Ministerul Finanțelor a încercat să excludă asistenții personali de la această majorare, aceștia fiind printre cei mai slab plătiți angajați din sistemul bugetar, care lucrează în condiții dificile, ocupându-se de persoane cu handicap, de copii și de bătrâni.
Combinând aceste două măsuri, se conturează o imagine clară: guvernul atacă persoanele vulnerabile pe mai multe fronturi. Pe de o parte, le retrage indemnizațiile dacă nu pot plăti taxele, iar pe de alta, încearcă să blocheze majorarea de salariu pentru cei care lucrează în sistemul bugetar. Aceasta este o strategie de austeritate care nu ține cont de demnitate și drepturile omului, ci doar de cifrele din buget. Impactul moral și social al acestor măsuri este profund. Persoanele cu handicap și asistenții personali sunt deja în situații vulnerabile, iar acum guvernul le transmite că sunt o povară prea mare pentru buget.
România eșuează testul moral de a trata corect persoanele vulnerabile, alegând să taie din indemnizații și să negocieze salariile celor care îngrijesc persoanele cu handicap, în loc să găsească soluții responsabile pentru gestionarea bugetului. Impactul bugetar al acestor măsuri este, de fapt, negativ pe termen lung; persoanele cu handicap care pierd indemnizații vor deveni și mai dependente de sistemul de asistență socială, iar asistenții personali care nu primesc majorări de salariu vor fi tentați să-și caute alte locuri de muncă, ceea ce va duce la o criză în sectorul de îngrijire. Costurile sociale vor fi mult mai mari decât economiile pe care guvernul speră să le facă. Aceasta este o strategie de austeritate care nu este doar inumană, ci și irațională din punct de vedere economic. Investiția în oameni, în demnitate și în drepturi sociale reprezintă cea mai profitabilă investiție pe care o poate face o societate.
