Salariile cadrelor didactice rămân blocate, iar sistemul educațional se află într-o luptă pentru supraviețuire
Două proiecte de hotărâre de guvern, publicate de Ministerul Educației și Cercetării, evidențiază o situație critică în finanțarea educației pentru anul 2026: salariile profesorilor nu vor crește, iar fondurile pentru funcționare vor fi insuficiente. Sistemul educațional intră într-o perioadă de austeritate totală.
Conform articolului XVI din Legea 141/2025, salariile personalului plătit din fonduri publice vor rămâne la nivelul lunii decembrie 2025. Pentru educație, aceasta înseamnă că valoarea costului standard pentru coeficientul 1 la salarii se va menține la 9.620 lei, fără nicio majorare. Decizia a fost adoptată de Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar în ședința din 23 decembrie 2025. Aceasta nu este o surpriză, ci o alegere deliberată. Profesorii vor trebui să facă față inflației, estimată la 9,8%, ceea ce va duce la o pierdere reală a puterii de cumpărare.
Singura ajustare se va regăsi în cheltuielile materiale, unde coeficientul 1 va crește de la 704 lei la 773 lei, adică o majorare de 69 lei, justificată ca o ajustare pentru inflație. Acești 69 de lei sunt însă insuficienți pentru a acoperi creșterea costurilor la utilități, materiale și servicii. În practică, școlile vor funcționa la limita supraviețuirii, cu reparații amânate, consumabile reduse și confort termic compromis.
Un aspect crucial al proiectului este modificarea pragurilor privind numărul de elevi pe clasă în mediul urban. Din 2026, școlile vor primi finanțare suplimentară doar dacă au minimum 18 elevi la primar, 20 la gimnaziu și 23 la liceu. Această schimbare va penaliza școlile cu clase subdimensionate și va conduce la comasări, dispariția unor specializări și reducerea normelor profesorilor. În orașele cu scădere a populației, aceste praguri pot determina soarta financiară a școlilor, care pot intra în colaps.
În mediul rural, situația este și mai gravă. Deși școlile nu vor fi închise direct, ele vor funcționa în condiții degradate, cu finanțare strict calculată pe numărul de elevi. Aceasta va duce la mai puține ore separate, creșterea numărului de clase simultane și profesori care se vor deplasa între unități. Copiii din clase diferite vor învăța împreună, afectând calitatea educației. Părinții vor fi nevoiți să își mute copiii către orașe, ceea ce va reduce și mai mult efectivele școlare și va crea un cerc vicios.
Documentele sugerează o filozofie bugetară clară: statul încearcă să limiteze cheltuielile salariale prin înghețarea acestora și să ofere doar o ajustare minimă pentru funcționare. Educația devine un pacient care respiră artificial, cu o calitate a vieții în continuă scădere. Menținerea salariilor pe loc, în contextul creșterii prețurilor, nu este o măsură de austeritate, ci o declarație de război împotriva profesorilor și, indirect, asupra elevilor. Aceasta va afecta nu doar cadrele didactice, ci și calitatea actului educațional, cu clase comasate, predare simultană și o ofertă școlară redusă.
