România pe calea rapidă a îndatorării: datoria publică va atinge 70% din PIB în următorii 3-4 ani
România se confruntă cu o criză de sustenabilitate fiscală în accelerare. Ritmul de împrumut al statului român este cel mai rapid din Uniunea Europeană, iar estimările specialiștilor indică o datorie publică care va atinge aproximativ 70% din PIB în următorii 3-4 ani, în contextul deficitelor bugetare masive ce sunt finanțate în principal prin emisiuni de titluri de stat.
În noiembrie 2025, datoria publică a ajuns la 60,2% din PIB, echivalentul a 1.121,44 miliarde de lei, mai mult decât dublu față de nivelul din 2020, care era de 498,57 miliarde de lei. Această creștere rapidă este alimentată de cheltuieli curente ridicate și de nevoia constantă de finanțare a deficitului bugetar.
Adrian Codîrlașu, președintele CFA România, subliniază că trendul ascendent va continua, în lipsa unei reduceri drastice a deficitului. „Am ajuns la o datorie publică de 60% din PIB și vom continua să o creștem, deoarece deficitele sunt foarte mari. Deficitul bugetar se adaugă la datoria publică, pentru că se finanțează prin emisiuni de titluri de stat, adică prin împrumuturi pe termen limitat. În 3-4 ani ajungem la 70% din PIB cu deficitele pe care le avem. România se împrumută la aceleași costuri cu care se împrumută Franța și asta nu e bine. Asta înseamnă că mergem către nesustenabilitate”, a declarat Codîrlașu.
Impactul asupra românilor se traduce prin inflație persistentă. Deficitul bugetar înseamnă bani tipăriți, iar guvernele contribuie la creșterea inflației prin tipărirea banilor. Fără semne de redresare pe termen scurt, presiunea asupra puterii de cumpărare va rămâne severă.
Economistul Adrian Negrescu avertizează că datoria publică va fi plătită pe termen lung de generațiile viitoare. „Datoria publică e o povară financiară prin care amanetăm viitorul copiilor și nepoților noștri. În loc să le facem un viitor mai bun, cu taxe mici, o țară mai civilizată, noi îi îndatorăm pe zi ce trece, astfel că șansa lor de a plăti taxe și impozite mai mici devine tot mai mică”, a declarat Negrescu.
Problema nu este doar nivelul datoriei, ci și modul în care sunt folosiți banii împrumutați. România se împrumută în principal pentru salarii și pensii, pentru a acoperi cheltuielile statului, și mai puțin pentru investiții. Astfel, banii împrumutați sunt utilizați mai mult în consum. Mai grav este că mare parte din acești bani se îndreaptă spre importuri, ceea ce înseamnă că ne împrumutăm, plătim dobânzi și exportăm acești bani înapoi în străinătate.
Analistul Silviu Gresoi consideră că pragul de peste 60% din PIB nu reprezintă automat o criză, însă ritmul creșterii este problematic. „Nu valoarea la care s-a ajuns sperie piețele, ci viteza cu care a crescut datoria și faptul că vine la pachet cu deficite bugetare încă foarte mari. România a urcat rapid de la o zonă confortabilă spre acest prag de 60%, într-un interval foarte scurt, iar acest lucru ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea pe termen mediu”, a declarat Gresoi.
Pentru o economie emergentă care se împrumută mai scump decât media UE, spațiul de manevră fiscal se reduce vizibil. Aceasta înseamnă dobânzi mai mari la împrumuturi, presiune pe buget și mai puțini bani disponibili pentru investiții. În 2026, România trebuie să plătească 30 de miliarde de euro în contul acestei datorii, din care jumătate sunt doar dobânzi la creditele luate. Planul fiscal pe termen mediu estima o datorie de aproximativ 62,6% din PIB în 2029, însă evoluțiile recente sugerează că acest nivel ar putea fi atins mult mai devreme. Estimările inițiale indicau 55,7% din PIB pentru 2025 și 58,5% pentru 2026 — valori deja depășite.
La nivel european, România nu este singura cu datorii mari. Grecia are 149,7%, Italia 137,8%, Franța 117,7%, Belgia 107,1%, Spania 103,2%. Totuși, diferența crucială este că aceste țări au economii mai robuste și capacitate de plată. România, din păcate, are o economie fragilă, dependentă de consum, iar aceasta devine o problemă majoră atunci când trebuie să plătești datorii. Fără reforme reale ale cheltuielilor publice și fără o strategie de reducere a deficitului, datoria publică se va rostogoli ca un bulgăre de zăpadă și, la un moment dat, va deveni nefinanțabilă. Întrebarea nu este dacă va fi o problemă, ci când.
