România, jucător cheie în Coridorul Vertical al Gazelor
România are potențialul de a deveni o piesă centrală într-un proiect energetic strategic susținut de Statele Unite, menționat ca Coridorul Vertical de Gaze. Acesta vizează reorganizarea fluxurilor de gaze din Europa Centrală și de Sud-Est, conectând terminalele de gaz natural lichefiat (GNL) din Grecia cu Bulgaria, România, Moldova și Ucraina. Scopul este de a reduce dependența regiunii de gazul rusesc și de a integra aceste piețe în rețelele de export de gaz din SUA.
Recent, atacul iranian care a forțat Qatar Energy să oprească producția a dus la o creștere de aproape 50% a prețurilor gazelor în Europa, subliniind vulnerabilitatea Europei la șocuri geopolitice externe și evidențiind necesitatea de a prioritiza securitatea energetică. Deși Qatarul a reprezentat doar 4% din importurile de gaze ale Uniunii Europene în 2025, lipsa acestor volume a condus la o creștere a prețurilor, stabilind gazul din SUA ca principal determinant al pieței.
Statele Unite, ca cel mai mare producător și exportator de GNL din lume, își întăresc poziția în fața unei decuplări de gazul rusesc, un proces intensificat de la invazia Ucrainei de către Moscova. Gazul rusesc reprezintă în prezent aproximativ 10% din importurile UE, iar Uniunea Europeană a stabilit un termen legal pentru a încheia toate importurile de gaze rusești până în septembrie 2027. Totuși, ambiguitățile și lacunele legale ar putea extinde această dependență și după 2028.
Aproape toate gazele rusești ajung în Europa Centrală, de Est și de Sud-Est prin conducte, iar Gazprom rămâne principalul furnizor în aceste regiuni, în ciuda eforturilor de diversificare. Spre deosebire de Europa de Nord, care a diversificat rapid sursele de gaz, țările din Europa Centrală și de Sud-Est rămân vulnerabile din cauza infrastructurii slabe și a piețelor slab integrate.
La Conferința Transatlantică privind Securitatea Aprovizionării cu Gaze, Statele Unite și miniștri europeni ai energiei au subliniat importanța accelerării fluxului de GNL american către regiunile vulnerabile ale Europei. Coridorul Vertical de Gaze ar putea redirecționa fluxurile comerciale de gaze, conectându-le la lanțurile de aprovizionare transatlantice. Exportatori americani de mari dimensiuni, cum ar fi Cheniere și Venture Global, au convenit să furnizeze aproximativ 8 miliarde de metri cubi pe an, în baza unor contracte de 20 de ani, reprezentând aproximativ 10% din exporturile de GNL ale SUA către UE în 2025.
Cu toate acestea, succesul Coridorului Vertical de Gaze nu este garantat. Tarifele de transport rămân prohibitive, iar operatorii de rețea propun un nou superacord pentru a permite furnizorilor să angajeze capacitate de transport într-un singur contract. Obstacolele de infrastructură, cum ar fi spațiul de stocare insuficient al terminalelor GNL, necesită extinderea instalațiilor din Bulgaria și Ucraina. Fără sprijin financiar din partea UE, gazul rusesc va rămâne mai ieftin, subminând eforturile de diversificare.
Un alt aspect critic este necesitatea ca GNL-ul să curgă din Turcia spre nord. Turcia are un potențial semnificativ de regazeificare, totalizând 58 de miliarde de metri cubi pe an, ceea ce ar putea crește aprovizionarea europeană cu GNL american cu aproximativ 70%. Totuși, gazul rusesc ocupă în continuare o parte semnificativă din capacitatea de transport a Turciei, iar în contextul geopolitic actual, Ankara ar putea prefera să nu se alinieze intereselor europene și americane.
În concluzie, în timp ce Statele Unite subliniază importanța exporturilor de GNL pentru securitatea economică a Europei, există îngrijorări cu privire la dependența crescută de GNL american, mai ales în lumina conflictelor din Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, opțiunile alternative pentru Europa sunt limitate, iar reducerea influenței Moscovei asupra economiilor UE ar putea justifica aceste riscuri.