Rezultatul zdrobitor al votului împotriva licitației pentru șantierul naval Mangalia: 99,5%
Soarta șantierului naval Mangalia, aflat în faliment, a luat o întorsătură neașteptată vineri, când Adunarea Creditorilor a respins vânzarea la licitație a activului. Decizia pune în pericol planurile Germaniei și ale României de a transforma șantierul într-un hub de producție militară sub conducerea Rheinmetall, parte a unui acord mai amplu de rearmament și consolidare a capacităților de apărare în regiunea Mării Negre.
Adunarea Creditorilor a respins ambele puncte de pe ordinea de zi: prezentarea și aprobarea Raportului privind strategia de valorificare a șantierului naval Mangalia, precum și instrucțiunile de desfășurare a licitației de vânzare. Numai zece din cei 191 de creditori au fost prezenți la ședință, dar aceștia au fost suficienți pentru a bloca propunerea. Dintre ei, opt și-au exprimat opiniile în scris, iar doar doi au participat fizic: Șantierul Naval 2 Mai SA și Damen Holding B.V., reprezentate de avocați.
Prezența Damen Holding B.V., care deține 69,5% din totalul datoriilor, a asigurat cvorumul legal necesar de 30% din valoarea creanțelor. Votul a fost covârșitor împotriva propunerii: 99,5% din totalul creanțelor prezente cu drept de vot s-au opus, cu Damen Holding B.V., sindicatul Navalistul și Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) votând împotriva. Aceeași proporție a fost înregistrată și pentru respingerea regulamentului cuprinzând instrucțiunile de desfășurare a licitației.
Sindicatul Navalistul, deși nu se opune în principiu valorificării în bloc a șantierului, a solicitat completarea strategiei cu garanții minime privind păstrarea caracterului industrial al activului și tratarea forței de muncă specializate ca element relevant. Reprezentanții salariaților au argumentat că strategia propusă tratează șantierul ca ansamblu funcțional, dar nu conține o secțiune dedicată forței de muncă, salariaților, continuității operaționale sau posibilității de reluare a activității de către adjudecatar cu personal calificat provenit din cadrul șantierului. Sindicatul a susținut că valorificarea separată a activelor ar produce o pierdere ireversibilă a caracterului funcțional și ar reduce drastic șansele de reluare a activității navale la Mangalia.
ANAF a susținut vânzarea în bloc, dar la valoarea de piață de 184 de milioane de euro, nu la cea de lichidare de 84 de milioane de euro, o diferență substanțială care reflectă potențialul real al șantierului. Blocajul de vineri complică semnificativ planurile pentru transformarea șantierului. Rheinmetall, conglomerat german de apărare, a anunțat în aprilie 2026 că ia în considerare preluarea șantierului Mangalia în parteneriat cu MSC, cu scopul de a-l transforma într-un hub dual-use pentru construcția militară și civilă, consolidând în același timp industria de apărare a României.
România planifică achiziția prin SAFE a două vase patrulă multipurpose MMPV 90, care urmează să fie construite local de Rheinmetall la Mangalia. Aceasta este o componentă critică a modernizării forțelor navale românești și a consolidării capacităților NATO în regiunea Mării Negre. Transformarea șantierului sub conducerea Rheinmetall ar permite producția locală a acestor nave militare, reducând costurile și creând capacitate de producție de apărare pe teritoriul României.
Contactați de News.ro, reprezentanții lichidatorului judiciar CITR filiala Constanța nu au comunicat care vor fi următoarele măsuri și când va fi convocată o nouă Adunare a Creditorilor. Incertitudinea privind procedura de vânzare pune sub semnul întrebării calendarul pentru preluarea șantierului de către Rheinmetall și, implicit, respectarea termenelor pentru construcția navelor militare în cadrul acordului SAFE. Situația reflectă complexitatea proceselor de faliment și conflictele de interese dintre creditori. Damen, compania olandeză care deține șantierul și care a notificat România în 2023 cu privire la intenția de a termina acordul din 2018, pare să blocheze vânzarea, posibil în speranța unei negocieri mai favorabile. Sindicatul și ANAF, pe de altă parte, caută să protejeze interesele forței de muncă și ale statului, cerând garanții reale privind viitorul industrial al șantierului.
