Revigorarea economiei prin contribuția românilor din diaspora
România se confruntă cu o nouă provocare de imagine și o confirmare dureroasă a realității economice: remitențele trimise acasă de românii care lucrează în străinătate au depășit investițiile străine directe. Aceasta înseamnă că milioane de români care au fost nevoiți să părăsească țara contribuie acum la susținerea economiei mai mult decât marile companii care vin să investească aici.
Conform unui studiu EY, peste 2,3 milioane de români s-au stabilit în străinătate în ultimele două decenii, iar banii trimiși acasă în 2024 au atins un nivel record de aproximativ 9,5 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă o creștere cu 67% față de investițiile străine directe.
În mod normal, o economie sănătoasă se bazează pe investiții productive, dezvoltare internă și păstrarea capitalului uman. Totuși, în România, tabloul este diferit. Românii plecați în străinătate au devenit mai importanți pentru echilibrul economic decât investitorii străini. Aceasta indică o serie de probleme grave:
- Statul nu a reușit să creeze suficiente oportunități reale acasă.
- Exodul forței de muncă a devenit o sursă de finanțare indirectă pentru economie.
- Familii întregi depind de banii veniți din afara țării.
- Consumul intern este alimentat tot mai mult de sacrificiul celor plecați.
În spatele acestor cifre se află o poveste de eșec administrativ. Românii nu trimit bani pentru că sistemul funcționează, ci pentru că au fost obligați să caute în altă parte ceea ce nu au găsit în propria țară: salarii decente, stabilitate și respect pentru muncă. Remitențele trimise de românii din diaspora nu mai sunt doar un sprijin pentru rude, ci un mecanism esențial pentru consum, plata ratelor și supraviețuirea gospodăriilor.
Această realitate ar trebui să provoace o dezbatere serioasă la nivel guvernamental. Dacă românii plecați trimit mai mulți bani decât aduc investitorii străini, atunci problema este nu doar economică, ci și socială, demografică și strategică. România pierde oameni activi, competențe, familii și viitor, în timp ce primește bani care acoperă temporar golurile lăsate de neputințele proprii.
Guvernanții ar trebui să recunoască un fapt simplu: o parte importantă din rezistența economică a României este susținută de cei care au plecat din cauza eșecurilor statului român. Când diaspora contribuie mai mult decât investițiile străine, nu mai vorbim despre performanță, ci despre o țară care nu a reușit să-și păstreze cetățenii, dar continuă să trăiască din munca lor realizată în alte colțuri ale lumii. Aceasta nu este o realizare, ci un semn clar că România nu mai crește prin forța propriului sistem, ci prin sacrificiul celor care au fost nevoiți să-l părăsească.
