Raportare fiscală integrală pentru criptomonede
Senatul a votat o lege prin care România introduce un sistem complet de raportare fiscală pentru criptoactive, mutând astfel piața din zona de opacitate și improvizație într-un cadru de monitorizare anuală, standardizat, cu obligații clare pentru operatori și instrumente extinse de control pentru ANAF.
Președintele USR Constanța, senatorul Remus Negoi, a anunțat că noul mecanism obligă platformele să raporteze identitatea utilizatorilor și tranzacțiile relevante printr-un formular electronic standardizat, care va fi depus anual. Legea impune o raportare fiscală sistematică, iar responsabilitatea revine în primul rând operatorilor, nu utilizatorilor individuali.
Platformele și furnizorii care intermediază tranzacții cu criptoactive vor trebui să transmită către autorități datele de identificare ale utilizatorilor și informațiile despre tranzacțiile relevante din perioada de raportare. În plus, senatorul Negoi a subliniat că obligativitatea include condiții de conformare legate de înregistrarea într-un stat al Uniunii Europene și aplicarea unor diligențe fiscale, adică proceduri de verificare și documentare a datelor necesare raportării.
Miza reală a legii se află în zona sancțiunilor și a pârghiilor de constrângere. Dacă datele nu sunt furnizate, tranzacțiile pot fi suspendate. De asemenea, ANAF va avea posibilitatea de a verifica și controla, inclusiv prin măsuri care pot ajunge la blocarea accesului la aplicații sau site-uri. Aceasta înseamnă că statul poate interveni direct asupra funcționării infrastructurii digitale prin care se efectuează tranzacțiile, nu doar prin controale ulterioare.
Pentru utilizatori, mesajul este clar: anonimatul și concepția că „în cripto nu te vede nimeni” se restrâng drastic. Operatorii se vor confrunta cu o presiune crescută pe conformare tehnică și juridică, deoarece raportarea nu mai este opțională, iar nerespectarea obligațiilor poate avea efecte imediate în piață. Legea va permite statului să identifice venituri nedeclarate și să urmărească fluxuri financiare care erau anterior greu de corelat cu identități reale.
Întrebarea de echilibru rămâne: cât control fiscal este legitim și unde începe riscul de supracontrol, având în vedere că se deschide posibilitatea blocării accesului la aplicații sau site-uri. Fără explicații publice detaliate despre proceduri, criterii și căi rapide de contestare, aceste instrumente pot deveni subiect de controversă, afectând libertatea de utilizare a serviciilor digitale, nu doar zona de impozitare.
În perioada următoare, atenția se va muta de la votul politic la implementare: cum va arăta formularul standardizat, ce înseamnă „tranzacții relevante”, ce tip de operatori sunt vizați și cum va funcționa mecanismul de blocare în practică. România intră astfel într-o etapă în care criptoactivele nu mai sunt tratate ca un fenomen marginal, ci ca un domeniu fiscalizat și supravegheat, cu reguli ce pot produce efecte directe asupra tranzacțiilor cotidiene.
