Provocările energetice după închiderea reactoarelor de la Cernavodă
România traversează o perioadă delicată în sectorul energetic, ca urmare a opririi complete a centralei nucleare de la Cernavodă. Fără aportul constant al celor două reactoare, sistemul energetic funcționează sub presiune, importurile de energie au crescut semnificativ, iar prețul energiei electrice a atins niveluri record în Europa.
Sistemul Energetic Național (SEN) operează în prezent fără contribuția centralei nucleare, după ce ambele unități au fost scoase din funcțiune într-un interval scurt. De obicei, cele două reactoare livrează împreună aproximativ 1.400 MW, constituind una dintre cele mai stabile surse de electricitate din țară. Unitatea 2 s-a deconectat automat de la sistem în urmă cu o săptămână, iar Unitatea 1 a fost oprită pe 10 mai. Potrivit programului actual, Unitatea 2 ar urma să fie resincronizată la începutul lunii iunie, ceea ce înseamnă că România va rămâne fără producție nucleară pentru o perioadă.
Absența energiei nucleare are un impact direct asupra echilibrului zilnic al consumului, având în vedere că energia nucleară furnizează constant, indiferent de ora din zi, sezon sau condiții meteorologice, spre deosebire de sursele regenerabile. Fără această producție stabilă, operatorii din sistem au fost nevoiți să compenseze rapid deficitul, iar importurile au devenit esențiale, în special în intervalele de seară și noapte.
Pe 10 mai, consumul național a atins aproximativ 6.000 MW, iar România importa în jur de 2.200 MW, un nivel superior producției hidro, care se situa la aproximativ 2.100 MW. O parte semnificativă din necesarul intern a fost acoperită din surse externe, în timp ce hidrocentralele și alte capacități interne au încercat să mențină stabilitatea sistemului.
Problemele din sistem nu se limitează doar la lipsa energiei nucleare. Mai multe centrale importante din țară funcționează sub capacitate sau sunt parțial indisponibile din cauza lucrărilor de mentenanță și a intervențiilor tehnice. Centrala pe gaze de la Brazi, operată de OMV Petrom, produce la aproximativ jumătate din capacitatea obișnuită. La CET Sud, două grupuri de câte 100 MW nu sunt disponibile, unul fiind afectat de o avarie, iar celălalt aflându-se în întreținere planificată. Centrala de la Iernut, operată de Romgaz, livrează energie doar parțial, având un singur grup activ, în timp ce restul instalațiilor sunt în reparații.
Dezechilibrele din producție s-au reflectat rapid în piață, iar prețul energiei tranzacționate pentru ziua următoare a atins pe 10 mai aproximativ 730 lei pe MWh, echivalentul a aproape 140 euro pe MWh. Acesta a fost cel mai ridicat nivel înregistrat în Europa în acea zi, România depășind piețele regionale conectate, precum cele din Ungaria și Bulgaria. Un element neobișnuit pentru această perioadă este faptul că prețurile au rămas ridicate și în timpul zilei, când producția solară generează de obicei ieftiniri consistente pe piață.
Operatorii din piață estimează că presiunea actuală ar putea începe să scadă după 1 iunie, o dată cu revenirea Unității 2 de la Cernavodă și repornirea treptată a centralelor aflate acum în mentenanță. Dacă acest calendar va fi respectat, România ar putea reduce dependența de importuri în orele critice și ar putea readuce prețurile energiei la niveluri mai apropiate de media regională.
