Misterul echinocțiului și începutul primăverii
Mulți dintre noi am învățat că primăvara astronomică începe pe 21 martie. Cu toate acestea, realitatea este mai complexă. Echinocțiul de primăvară din 2026 va avea loc pe 20 martie, la ora 15:45:57 (ora Parisului), conform calculelor precise ale Laboratorului Temps Espace din Franța.
Această schimbare nu este o noutate. Din 2012, echinocțiul a migrat pe 20 martie și va rămâne la această dată până în 2047. Începând cu 2048, echinocțiul va avea loc chiar pe 19 martie. Primăvara nu va reveni pe 21 martie decât în 2102.
Termenul „echinocțiu” provine din latinescul „aequus” (egal) și „nox” (noapte). În momentul echinocțiului, durata zilei este egală cu cea a nopții. Cu această ocazie, Soarele se află la intersecția planului ecliptic — definit de orbita Pământului — și a planului ecuatorial celest. Echinocțiul de primăvară din emisfera nordică corespunde, în același timp, cu echinocțiul de toamnă din emisfera sudică.
Cauza acestei variații este o mică neconcordanță între mecanica cerească și calendarul pe care l-am elaborat. Pământul are nevoie de aproximativ 365,242 de zile pentru a efectua o rotație completă în jurul Soarelui — nu exact 365. Această diferență determină o variație de aproximativ 6 ore pe an în datele echinocțiilor și solstițiilor. Anii bisecți recuperează parțial acest decalaj, dar nu în totalitate. Ca urmare, iarna care tocmai s-a încheiat a durat 88 de zile, 23 de ore și 43 de minute — puțin mai scurtă decât media. Acumularea acestor diferențe pe parcursul decadelor determină deplasarea progresivă a datei echinocțiului.
