Pacea în echilibru precar: Trump provoacă, Iranul se apără, Europa îngrijorată, economia mondială în turbulență
Duminică, 19 aprilie, Donald Trump a declarat că răbdarea sa cu Iranul a ajuns la capăt. Acuzând Teheranul de o încălcare totală a armistițiului, Trump a amenințat că Statele Unite vor distruge fiecare centrală electrică și fiecare pod din Iran dacă negocierile eșuează. Mesajul era clar: o lovitură fără precedent așteaptă dacă Iranul nu acceptă termenii americani.
Contextul acestei escaladări este Strâmtoarea Ormuz, ruta strategică prin care trece aproximativ o cincime din exporturile mondiale de petrol. Iranul a anunțat redeschiderea strâmtorii vineri, dar a revenit asupra deciziei sâmbătă, menținând-o închisă. Trump a declarat că Statele Unite continuă blocada porturilor iraniene, iar cel puțin două nave au raportat că au fost trase asupra lor când se apropiau de zonă.
Din perspectiva americană, situația economică favorizează Washingtonul. Trump a susținut că Iranul pierde 500 de milioane de dolari pe zi din cauza închiderii strâmtorii, în timp ce Statele Unite nu pierd nimic. Navele americane se îndreaptă către Texas, Louisiana și Alaska pentru a se încărca cu petrol, mulțumind IRGC-ului iranian, care, în logica lui Trump, ajută fără să știe.
Negocierile au fost relansate. O delegație americană se îndreaptă către Islamabad, Pakistan, pentru o nouă rundă de discuții. Aceasta nu este prima încercare: prima rundă de negocieri, condusă de vicepreședintele JD Vance, s-a încheiat fără rezultate concrete. Acum, cu armistițiul expirat pe 22 aprilie, presiunea crește. Iranul nu a confirmat încă participarea la noua rundă, iar conducerea de la Teheran analizează dacă va trimite negociatori.
Securitatea din Islamabad a fost întărită duminică. Drumuri au fost închise, restricții de circulație introduse, gărzile înarmate desfășurate, iar puncte de control amplasate în apropierea hotelurilor de lux unde au loc discuțiile. Serena Hotel și Islamabad Marriott sunt fortărețe de diplomație, cu sârmă ghimpată și bariere de beton.
Președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, a răspuns la amenințările lui Trump cu o întrebare retorică: cine este Trump să priveze o națiune de drepturile sale nucleare? Teheranul susține că blocada navală americană constituie o încălcare a armistițiului și un act ilegal, o crimă de război și o crimă împotriva umanității. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe iranian a fost explicit: aplicarea unei pedepse colective asupra populației iraniene echivalează cu o crimă de război.
Problema nucleară rămâne în centrul disputei. Iranul deține aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%, material care ar putea fi utilizat pentru producerea mai multor arme nucleare dacă ar fi îmbogățit suplimentar. Washingtonul cere oprirea completă a îmbogățirii, în timp ce Teheranul insistă că are dreptul să îmbogățească uraniu în scopuri civile. O posibilă soluție ar fi un moratoriu temporar asupra îmbogățirii, urmat de reluarea activității la niveluri foarte scăzute și sub control internațional strict.
Europa privește cu îngrijorare. Diplomații francezi, britanici și germani, care au negociat acordul nuclear din 2015, avertizează că o înțelegere grăbită între Washington și Teheran ar putea fi dezastruoasă. Negocierile nucleare cu Iranul sunt meticuloase și subtile, iar fiecare cuvânt contează. Acordul din 2015 a necesitat 12 ani și un volum imens de muncă tehnică. Poate cineva cu adevărat să creadă că aceasta poate fi făcută în 21 de ore?
Riscul european este că un acord inițial prost va crea probleme fără sfârșit mai târziu. Diplomații europeni se tem că echipa americană de negociere caută un succes diplomatic imediat pentru Trump, fără a rezolva problemele tehnice complexe ale dosarului nuclear. Casa Albă a respins criticile, declarând că Trump are un istoric dovedit în obținerea unor acorduri bune pentru Statele Unite și că va accepta doar un acord care pune America pe primul loc.
Economia globală resimte deja presiunea. Directorul Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, a declarat că actuala criză a petrolului și gazelor naturale este mai gravă decât cele din 1973, 1979 și 2002 la un loc. Singura soluție reală se află în redeschiderea Strâmtorii Ormuz.
Țările în curs de dezvoltare vor fi cele mai afectate. Prețurile mai mari la energie, alimente și îngrășăminte, combinate cu un dolar mai puternic, creează un triplu șoc pentru importatorii de energie cu venituri mici și medii. Economia mondială va suferi. Țările europene se vor confrunta cu dificultăți, la fel și Japonia, Australia și altele. Dar țările în curs de dezvoltare vor fi cele mai afectate din cauza prețurilor ridicate la petrol, gaze, alimente și inflației în creștere. Creșterea lor economică va fi puternic afectată.
Kristalina Georgieva, directorul general al FMI, a atras atenția asupra faptului că mai multe țări ar putea avea nevoie de sprijin suplimentar din partea creditorilor oficiali în cazul în care condițiile s-ar înrăutăți. Cele mai multe dintre aceste țări care ar putea să aibă nevoie de sprijin se află în Africa. Peste o treime dintre țările din Africa Subsahariană se află la un risc ridicat de supra-îndatorare sau se află deja în această situație.
În Statele Unite, popularitatea lui Trump scade. Un sondaj NBC News/SurveyMonkey realizat între 30 martie și 13 aprilie arată că popularitatea sa a scăzut la 37%. Doar 32% dintre respondenți aprobă modul în care Trump gestionează inflația și costul vieții, în scădere față de aproximativ 40% în urmă cu un an. Aproximativ jumătate dintre americani spun acum că dezaprob puternic modul în care președintele tratează această problemă.
Economia rămâne principala preocupare pentru 29% dintre americani, depășind ușor îngrijorările legate de amenințările la adresa democrației, menționate de 24% dintre respondenți. Aproape două treimi dintre americani dezaprobă modul în care Trump gestionează conflictul cu Iranul, iar 54% spun că dezaprob puternic acțiunile sale. Sondajul a fost realizat inclusiv în perioada în care Trump a anunțat armistițiul temporar, dar cercetarea nu indică o schimbare semnificativă a opiniei publice după acest anunț.
Majoritatea americanilor resping noi acțiuni militare. Potrivit sondajului, 61% dintre americani cred că Statele Unite nu ar trebui să întreprindă alte acțiuni militare împotriva Iranului, în timp ce 16% susțin continuarea loviturilor aeriene, iar 23% consideră că ar trebui analizate și alte opțiuni, inclusiv utilizarea forțelor terestre.
Tabloul este unul de instabilitate profundă. Trump ridică tonul și amenință cu o lovitură fără precedent, Iranul respinge acuzațiile și contestă legitimitatea Washingtonului, Europa se teme de un acord superficial care va lăsa probleme nerezolvate, iar economia globală rămâne vulnerabilă la șocuri de energie