O comunitate din Grecia își păstrează identitatea genetică intactă de 1.400 de ani
Un grup de oameni din sudul extrem al peninsulei Peloponez din Grecia, cunoscut sub numele de „manioți sudici” (Deep Maniots), a rămas izolat genetic timp de peste un mileniu, având rădăcini care se întorc până în Epoca Bronzului. Aceasta este concluzia unui studiu publicat în jurnalul Communications Biology, care a analizat ADN-ul acestor indivizi.
Studiul arată că manioții sudici sunt descendenți pe linie paternă din vechii eleni și din romanii bizantini. Izolarea genetică îndelungată și organizarea în clanuri patriarhale stricte au contribuit la menținerea unicității genelor acestui grup timp de peste 1.400 de ani. Peninsula Mani, în antichitate parte a regiunii Laconia, a fost cruțată de schimbările demografice cauzate de invazia popoarelor slave în secolul VI d.Hr., iar manioții sudici au devenit astfel izolați geografic și cultural de restul Greciei.
Cercetătorii au analizat ADN-ul a peste 100 de persoane din această comunitate și au descoperit că aceștia formează o „insulă genetică” datorită izolării prelungite. „Rezultatele noastre arată că izolarea istorică a lăsat o semnătură genetică clară”, a declarat Leonidas-Romanos Davranoglou, zoolog la Muzeul de Istorie Naturală al Universității Oxford. Manioții sudici păstrează o imagine a peisajului genetic din sudul Greciei înainte de schimbările demografice de la începutul Evului Mediu.
În timpul Perioadei Migrațiilor din Europa (circa 300-700 d.Hr.), diverse grupuri umane, inclusiv triburi germanice, vizigoți, huni și slavi timpurii, s-au mutat pe continent. Cu toate acestea, dovezile istorice, lingvistice și arheologice sugerează că aceste migrații nu au afectat manioții sudici. Astfel, echipa de cercetare a apelat la analiza ADN-ului modern al manioților pentru a înțelege această situație.
Analizând markerii genetici de pe cromozomii Y (transmiși de la tată la fiu) și ADN-ul mitocondrial (transmis de la mamă la copil), cercetătorii au descoperit o frecvență înaltă a unei linii paterne rare, cu origini în regiunea Caucazului acum aproximativ 28.000 de ani. Comparativ cu ADN-ul grecilor contemporani, ADN-ul manioților sudici nu conținea dovezi ale unor linii comune provenite de la popoarele germanice și slave.
Aceste rezultate sugerează că deriva genetică a jucat un rol important în formarea liniei paterne a manioților sudici, creând o „insulă genetică” ce își are rădăcinile în Balcanii antici și Asia de Vest, fiind puternic legată de populațiile vorbitoare de limbă greacă din Epoca Bronzului, Epoca Fierului și perioada romană.
În ceea ce privește liniile materne, analiza ADN-ului mitocondrial a arătat o imagine genetică mai complexă, cu 30 de linii distincte identificate, majoritatea având legături cu oamenii din Epoca Bronzului și Epoca Fierului din Eurasia de Vest, dar câteva fiind specifice populației manioților sudici.
Studiul sugerează că această comunitate reprezintă o imagine a peisajului genetic al lumii vorbitoare de limbă greacă înainte de tulburările demografice din perioada migrației, demonstrând cum izolarea geografică și organizarea socială au contribuit la conservarea identității genetice unice a manioților sudici.
