Inima conflictului din Orientul Mijlociu pulsează în Strâmtoarea Ormuz
Conflictul dintre Statele Unite, Iran și Israel a intrat într-o fază extrem de periculoasă, caracterizată prin amenințări de distrugere totală, atacuri asupra infrastructurii și riscul unei crize energetice globale. Miza centrală a acestui conflict rămâne Strâmtoarea Ormuz, ruta prin care circulă aproximativ 20% din fluxul internațional de petrol, a cărei blocare a avut deja efecte severe asupra piețelor.
Donald Trump a escaladat tensiunea prin declarații provocatoare care au generat reacții dure atât în plan intern, cât și în rândul comunității internaționale. În ziua de Paște, Trump a preferat să nu participe la slujbele religioase, ci să se deplaseze prin Washington și să oprească la Trump National Golf Club din Virginia. Pe platforma sa Truth Social, el a postat un mesaj controversat: „Deschideți, naibii, Strâmtoarea, nebunilor, sau veți trăi în Iad. Doar uitați-vă! Slavă lui Allah”. Această postare a fost criticată de jurnalistul britanic Piers Morgan ca fiind „jenantă”, iar republicana Marjorie Taylor Greene a cerut intervenția administrației pentru a controla „nebunia lui Trump”. Senatorul Bernie Sanders a solicitat Congresului să acționeze pentru a opri războiul.
Trump a transmis un ultimatum clar Teheranului, afirmând că există „șanse mari” pentru un acord rapid, însă a avertizat că, dacă negocierile nu vor aduce rezultate imediate, ar putea „să arunce totul în aer” și „să preia controlul asupra petrolului”. A amenințat în mod direct infrastructura iraniană, spunând că, dacă Iranul nu redeschide complet Strâmtoarea Ormuz până marți seara, nu va mai avea „centrale electrice și poduri în picioare”. Întrebat despre desfășurarea de trupe terestre în Iran, Trump a răspuns sec: „Nu”.
Pe de altă parte, mai multe canale diplomatice au încercat să medieze o soluție temporară. Potrivit surselor din presa internațională, mediatori regionali discută un plan în două etape: o primă fază de armistițiu de 45 de zile, urmată de negocieri pentru încetarea definitivă a conflictului. O altă variantă, propusă de o inițiativă pakistaneză, sugerează un armistițiu rapid, redeschiderea imediată a Strâmtorii Ormuz și un acord mai amplu în 15-20 de zile, care ar putea fi oficializat la Islamabad. La discuții sunt implicați șeful armatei pakistaneze, Asim Munir, vicepreședintele american JD Vance, emisarul Steve Witkoff și ministrul iranian de externe, Abbas Araqchi.
Teheranul a respins ideea de a negocia sub presiunea ultimatumurilor. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, a afirmat că Iranul are propriile poziții și cerințe, transmise deja prin intermediari, calificând negocierile drept incompatibile cu „ultimatumurile și amenințările cu crime de război”. De asemenea, purtătorul de cuvânt al armatei iraniene, Mohammad Akraminia, a declarat că Iranul va continua războiul „atât timp cât liderii politici vor considera oportun”, subliniind că regimul de la Teheran nu dă semne de capitulare.
Pe frontul militar, Iranul a lansat noi atacuri asupra Israelului, având ca rezultat moartea a două persoane la Haifa din cauza impactului unor rachete balistice, iar o clădire rezidențială a fost distrusă. În Iran, un atac aerian asupra unei clădiri rezidențiale din sud-vestul Teheranului a dus la moartea a cel puțin 13 persoane. Iranul a avertizat că, dacă atacurile asupra țintelor civile continuă, represaliile vor fi „mult mai devastatoare” și vor produce pierderi de zece ori mai mari.
O altă zonă de risc major este centrala nucleară de la Bushehr, unde oficialii iranieni acuză AIEA că, prin lipsa unei reacții ferme, încurajează agresiunea americano-israeliană. Teheranul susține că zona centralei a fost atacată de patru ori, ultima dată sâmbătă, când un membru al personalului de securitate a fost ucis și altele au fost rănite. Iranul și Rusia au avertizat că o lovire directă a reactorului operațional ar putea avea consecințe umanitare și ecologice ireversibile, inclusiv eliberarea de materiale radioactive.
Pe plan diplomatic, ambasadele Iranului din mai multe state au început să ironizeze public mesajele lui Trump. Reprezentanțele din Sofia, Viena, Londra, New Delhi și Pretoria au publicat mesaje batjocoritoare, precum „Ia-o mai ușor, tigrule!” și „Stăpânește-te, bătrâne!”, însoțite de referiri la Amendamentul 25 din Constituția SUA. Mesajul politic al Teheranului este clar: Iranul dorește să demonstreze că nu cedează nici sub presiune militară, nici sub presiune psihologică.
Consecințele economice ale conflictului sunt deja vizibile. OPEC+ a anunțat o creștere a producției cu 206.000 de barili pe zi pentru luna mai, însă această măsură este aproape simbolică în raport cu pierderile cauzate de blocarea Ormuzului. Exporturile unor mari producători, precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Irak, sunt afectate, iar creșterea anunțată reprezintă sub 2% din volumul pierdut. În acest context, prețul petrolului a crescut spre 120 de dolari pe baril, cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, iar scumpirea carburanților exercită o presiune directă asupra economiilor, companiilor și populației.
În prezent, situația este extrem de instabilă: Washingtonul amenință cu o escaladare totală, Teheranul refuză să negocieze sub șantaj, atacurile continuă, iar piața energetică globală se află sub semnul întrebării: se va redeschide Strâmtoarea Ormuz înainte ca războiul să scape complet de sub control?
