Europa în criză energetică: Un raport alarmant al Curții de Conturi Europene scoate la iveală lipsa resurselor pentru o „tranziție ecologică” sustenabilă
Curtea de Conturi Europeană a publicat un raport devastator care evidențiază situația de criză majoră în care se află Uniunea Europeană în ceea ce privește asigurarea materiilor prime critice necesare pentru tranziția energetică. Raportul, publicat pe 2 februarie, arată că UE este profund vulnerabilă și dependentă de un număr restrâns de state străine, fără un plan credibil pentru atingerea obiectivelor climatice și energetice.
Tranziția către energia verde depinde de tehnologii precum bateriile, turbinele eoliene și panourile solare, care necesită cantități mari de litiu, nichel, cobalt, cupru și pământuri rare. Majoritatea acestor materiale provine dintr-un număr limitat de state din afara UE, precum China, Turcia și Chile. În 2024, Uniunea a adoptat Regulamentul privind materiile prime critice, care vizează garantarea accesului pe termen lung la 26 de minerale esențiale. Totuși, raportul subliniază că aceasta este doar o măsură cosmetică și nu va schimba realitatea.
Keit Pentus-Rosimannus, membră a Curții de Conturi Europene, a declarat: „Fără materii prime critice nu poate exista nici tranziție energetică, nici competitivitate sau autonomie strategică. În prezent, dependența de câteva state terțe este riscantă, iar UE trebuie să-și concentreze eforturile pentru a-și reduce vulnerabilitatea.” Cu toate acestea, realitatea este că UE nu face progrese semnificative în această direcție.
Raportul arată că obiectivele stabilite pentru 2030 sunt orientative și nu obligatorii, aplicându-se doar unui număr restrâns de materii prime strategice. De asemenea, nu este clar cum au fost stabilite aceste ținte, iar progresul este atât de lent încât atingerea lor până la finalul deceniului devine practic imposibilă. De șapte ani, UE a încheiat 14 parteneriate strategice pentru materii prime, dar jumătate dintre acestea sunt cu state cu nivel scăzut de guvernanță, iar importurile din aceste țări au scăzut pentru aproximativ jumătate din materialele analizate. Multe inițiative sunt blocate sau întârziate, cum ar fi negocierile cu SUA sau ratificarea acordului UE-Mercosur, ceea ce denotă o gestionare ineficientă.
În ceea ce privește extracția internă, perspectivele sunt la fel de sumbre. Explorările sunt insuficiente, iar deschiderea unei noi exploatări miniere poate dura până la 20 de ani. Capacitățile de prelucrare din UE sunt afectate de costurile mari ale energiei, diminuând competitivitatea. UE a restricționat accesul la propriile resurse și acum se plânge de lipsa accesului la resurse externe, ceea ce constituie o strategie economică riscantă.
Auditorii avertizează că UE riscă să intre într-un cerc vicios: lipsa materiilor prime frânează dezvoltarea capacităților de procesare, iar absența acestora descurajează investițiile în aprovizionare, punând sub semnul întrebării ambițiile europene în domeniul tranziției energetice. În concluzie, visul european al unei energii verzi și autonome se dovedește a fi o iluzie. UE a construit o strategie de tranziție energetică fără a avea resursele necesare pentru a o implementa, adoptând obiective ambițioase fără a lua în considerare cum le va atinge. Aceasta este o realitate dureroasă confirmată de auditorii europeni.
