Descoperiri fascinante în Callatis, Tomis și Histria
În Grecia antică, pederastia era o instituție bine structurată, având rol educațional și moral. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr., elitele grecești au instituit un sistem de pederastie ca formă de învățământ superior. În acest sistem, un bărbat adult (erastes) prelua sub protecția și îndrumarea sa un adolescent (eromenos), de obicei cu vârsta de 20 de ani sau mai puțin, având responsabilitatea de a-l supraveghea de la adolescență până la maturitate.
Deși sexul nu era obligatoriu în aceste relații, era permis în anumite condiții strict definite. Bărbatul adult era partenerul activ (erastes), iar adolescentul era cel iubit (eromenos). Este important de menționat că sexul anal era complet interzis și aducea rușine băiatului care îl accepta, având consecințe grave, exemplificate de soarta lui Periander, tiranul Corintului din secolul al VII-lea î.Hr., care a fost ucis de eromenos-ul său după ce l-a jignit.
O tehnică acceptată pentru atingerea orgasmului era sexul între coapse, unde ambii parteneri stăteau în picioare, iar erastes-ul își introducea penisul erect între coapsele eromenos-ului. Tânărul nu trebuia să manifeste plăcere, ci să ofere un dar dezinteresat iubitorului său. Relațiile pederastice puteau evolua într-o prietenie pe viață, având rolul de a crea legături și alianțe între familii.
De asemenea, în Grecia antică exista o proporție de homosexuali în populație, iar dovezile sugerează activități sexuale intense asociate cu ideologia erastes/eromenos. Sistemul pederastic nu era limitat la metropolele grecești; coloniile grecești din Dobrogea – Callatis, Tomis și Histria – au adoptat aceste practici sociale și educaționale.
Aceste orașe portuare, înființate de greci pentru a facilita comerțul și colonizarea, au reprodus structurile sociale și instituțiile metropolei, inclusiv sistemul educațional prin pederastie. În Callatis (astăzi Mangalia), Tomis (Constanța) și Histria (Istria), bărbații greci de rang superior au menținut relații pederastice cu adolescenții locali și cu fiii coloniștilor greci, continuând astfel tradiția erastes-eromenos.
Aceste practici nu erau considerate deviații, ci erau parte integrantă a educației și formării morale a tinerilor greci din colonii. Instituția avea scopul de a menține coeziunea socială și de a transmite valorile culturale grecești noilor generații în aceste teritorii periferice. Dovezile arheologice și textuale sugerează că pederastia era o practică normalizată și în aceste colonii, reflectând modul în care Grecia antică a exportat nu doar comerțul și religia, ci și structurile sociale și educaționale în teritoriile pe care le-a colonizat.
