Descoperiri dintr-un studiu: 37 de proteine din sângele centenarilor care contribuie la longevitate și sănătate optimă
Un nou studiu realizat de cercetători din Elveția a identificat în sângele centenarilor un număr semnificativ de proteine asociate cu o îmbătrânire mai lentă, aducând noi perspective asupra longevității. Oamenii de știință au colectat și comparat probe de sânge de la persoane sănătoase cu vârste între 30 și 60 de ani, octogenari spitalizați (80-90 de ani) și centenari (100 de ani și peste).
Studiul a evaluat modul în care expresia proteinelor plasmatice evoluează și afectează metabolismul, imunitatea și durata de viață generală. Din cele peste 700 de proteine măsurate, 37 au format un profil care era „mai apropiat de cel al celui mai tânăr grup decât de cel al octogenarilor”. Acest lucru sugerează că centenarii nu scapă complet de îmbătrânire, ci că anumite mecanisme cheie sunt semnificativ încetinite.
Multe dintre proteinele din acest profil modulează imunitatea și metabolismul. Unele sunt esențiale pentru reciclarea globulelor roșii și eliminarea proteinelor disfuncționale, cum ar fi cele asociate cu boli neurodegenerative precum Alzheimer. Alte proteine declanșează apoptoza, un proces de moarte celulară programată care suprimă formarea tumorilor. Aceste proteine sunt, de asemenea, asociate cu un metabolism favorabil al grăsimilor și cu eliberarea de insulină, protejând împotriva tulburărilor metabolice.
Proteinele identificate contribuie la menținerea structurii corpului prin păstrarea matricei extracelulare, o rețea de minerale, colagen și alte substanțe care formează „cimentul” corpului. La centenari, aceste proteine par a fi mai abundente. Cele mai clare rezultate ale studiului au implicat cinci proteine asociate cu stresul oxidativ, care este generat de răspunsuri imune excesive și accelerează îmbătrânirea.
Procesele corporale trebuie să fie optimizate pentru o funcționare eficientă. De exemplu, globulele albe generează radicali liberi pentru a combate agenții patogeni, dar producția excesivă de radicali liberi duce la inflamație și deteriorarea țesuturilor, influențând tulburările autoimune, cancerul și bolile neurodegenerative. De asemenea, mitocondriile, care generează energia necesară vieții, pot produce radicali liberi în exces dacă sunt disfuncționale.
Studiul sugerează că centenarii au niveluri mai ridicate de proteine antioxidante, dar, paradoxal, aceștia au produs mai puține proteine antioxidante decât populația geriatrică standard, ceea ce reflectă probabil niveluri mai scăzute de stres oxidativ. Astfel, centenarii au o nevoie mai mică de a produce proteine antioxidante, într-un scenariu de tip „oul și găina”.
De asemenea, centenarii din studiu păstrează o proteină responsabilă de degradarea GLP-1, hormonul care stimulează eliberarea de insulină, sugerând că aceștia mențin un echilibru bun al glucozei fără a necesita cantități mari de insulină.
În concluzie, aceste descoperiri sugerează că centenarii beneficiază de o sănătate metabolică optimizată, mai degrabă decât de o supraactivitate a proteinelor necesare pentru a controla un metabolism dereglat. Rezultatele studiului susțin teoria „inflamației”, care sugerează că îmbătrânirea dereglează sistemul imunitar, ducând la o stare persistentă de inflamație.
Cercetătorii subliniază că îmbătrânirea sănătoasă poate fi obținută prin decizii conștiente, având în vedere că componenta genetică a longevității reprezintă doar 25%. Stilul de viață în timpul vieții adulte, inclusiv nutriția, activitatea fizică și conexiunile sociale, joacă un rol esențial în promovarea longevității.
