Descoperire revoluționară: Un nou tip de diabet, generat de malnutriție, a fost validat oficial!
Comunitatea științifică a redeschis un dosar vechi, validând recent existența unui tip distinct de diabet, numit diabet de tip 5. Această formă a fost ignorată aproape un secol, dar acum revine în atenție și schimbă modul în care este percepută boala. Deși manualele de medicină clasifică diabetul în trei categorii (tip 1, tip 2 și gestațional), noua clasificare a fost realizată de un grup internațional de specialiști.
Diabetul de tip 5 nu este o descoperire nouă; observațiile legate de această formă au apărut încă din anii 1950, când medicul britanic Philip Hugh-Jones a descris pacienți în Jamaica care nu se încadrau în categoriile cunoscute, denumindu-i „tip J”. Această denumire nu a fost preluată în practica medicală, iar abia în 2024, în urma unei întâlniri de experți organizate în India, boala a fost definită clar și integrată în clasificare.
Estimările sugerează că între 20 și 25 de milioane de persoane sunt afectate de acest tip de diabet, în special în regiunile din Africa și Asia, unde subnutriția rămâne o problemă majoră. Principala caracteristică a diabetului de tip 5 este mecanismul său. Spre deosebire de diabetul de tip 1, care este autoimun, și de tipul 2, care implică rezistență la insulină, diabetul de tip 5 apare după perioade îndelungate de subnutriție, de obicei începând din copilărie. Astfel, pancreasul produce o cantitate foarte mică de insulină, în timp ce organismul rămâne sensibil la hormon.
Pacienții cu diabet de tip 5 sunt adesea slabi sau subalimentați, iar istoricul nutrițional influențează direct funcția pancreatică, complicând tratamentul. Insulina este necesară, dar dozele trebuie ajustate cu atenție, deoarece episoadele de hipoglicemie sunt frecvente în condițiile unei alimentații insuficiente. Gestionarea bolii devine dificilă în regiunile cu acces limitat la monitorizare.
Un studiu important, denumit YODA, publicat în The Lancet Diabetes & Endocrinology, a evaluat aproximativ 900 de tineri adulți din Africa subsahariană, majoritatea dintre ei neprezentând markerii autoimuni ai diabetului de tip 1. Deși pancreasul lor continua să producă insulină, aceasta era în cantități reduse, confirmând astfel o formă diferită de boală, care se potrivește cu definiția actuală a diabetului de tip 5. Studiul a relansat discuția despre diagnosticul greșit și despre lipsa unui cadru clar pentru aceste cazuri.
Endocrinologul Rachel Reinert de la Universitatea din Michigan susține că noua încadrare poate schimba abordarea terapeutică pentru milioane de pacienți. Profesorul Chittaranjan Yajnik, coautor al consensului internațional, subliniază importanța denumirii, care face boala vizibilă, permite orientarea resurselor și evită pierderea ei în categoriile deja existente.
Recunoașterea diabetului de tip 5 readuce în discuție impactul condițiilor sociale asupra sănătății. Aceasta subliniază nu doar predispozițiile genetice sau stilul de viață, ci și efectele pe termen lung ale lipsei unei alimentații adecvate în copilărie. Organismul păstrează urmele acestor deficite, iar în aceste vulnerabilități se află adesea explicația unor boli pe care abia acum începem să le conturăm corect.
