Iranul transformă Strâmtoarea Ormuz într-un punct de colectare
Iranul intenționează să transforme Strâmtoarea Ormuz într-un „punct de taxare” cu impact global, în contextul în care Washingtonul anunță prelungirea armistițiului Israel–Liban și îndeamnă la negocieri pentru o înțelegere mai amplă. Această situație complexă este influențată de presiunea militară, controlul rutelor energetice și calculele diplomatice ale SUA.
Teheranul a propus un mecanism inovator în cadrul negocierilor de pace, vizând viitorul Strâmtorii Ormuz, considerată cea mai importantă arteră energetică a lumii. Iranul, împreună cu statul Oman, ar dori să încaseze o taxă de tranzit de până la 2 milioane de dolari pentru fiecare navă care traversează zona. Conform planului, această sumă ar reprezenta aproximativ un dolar pentru fiecare baril de petrol transportat. Plățile ar urma să fie efectuate în yuani chinezești sau criptomonede, pentru a evita sancțiunile occidentale.
Navele ar fi obligate să raporteze detaliat natura încărcăturii și destinația finală, navigând sub escortă militară iraniană pe rute specifice, foarte aproape de coasta Iranului. Deși Teheranul afirmă că fondurile ar fi destinate proiectelor de reconstrucție, analiștii economici și Washingtonul avertizează că această măsură ar putea servi ca pârghie de control asupra economiei mondiale. O taxă de un dolar pe baril ar putea adăuga anual peste 7 miliarde de dolari la costul global al petrolului, iar asigurările ar putea deveni mult mai scumpe. Armatorii ar fi nevoiți să plătească salarii duble echipajelor care operează în zone de risc înalt.
Aspectul juridic al sistemului de taxare este complex, deoarece ar încălca normele internaționale care garantează tranzitul liber prin strâmtori. Totuși, atât Iranul, cât și SUA nu au aderat oficial la Convenția ONU privind Dreptul Mării, oferind astfel Teheranului un cadru de manevră pentru a transforma Ormuz într-un instrument strategic. Companiile occidentale se află într-o situație dificilă: au nevoie de strâmtoare, dar sancțiunile interzic orice plată către armata iraniană.
În acest context, președintele SUA, Donald Trump, a anunțat extinderea armistițiului dintre Israel și Liban cu trei săptămâni, după discuții la Casa Albă. Trump a caracterizat negocierea ca pe un pas pentru reducerea tensiunilor într-o regiune marcată de conflicte de lungă durată. El a declarat că Statele Unite vor colabora cu Libanul pentru a-l ajuta să se apere de Hezbollah, indicând o intensificare a implicării americane.
Joseph Aoun, președintele Libanului, a comunicat că sunt în curs contacte pentru prelungirea armistițiului, iar ministrul israelian de Externe, Gideon Saar, a cerut Libanului să colaboreze cu Israelul împotriva Hezbollah, înaintea reluării discuțiilor directe la Washington D.C.
Aceste evoluții sugerează că, în Orientul Mijlociu, pacea nu se negociază doar prin declarații, ci și prin rute, taxe, escortă militară și controlul fluxurilor energetice. Transformarea Strâmtorii Ormuz într-un „punct de taxare” geopolitic evidențiază cum o arteră a comerțului global poate deveni un instrument de presiune strategică, în timp ce Washingtonul caută să capitalizeze un armistițiu fragil pentru a stabiliza regiunea.
