Cine decide cât trăim? Dieta, exercițiile fizice sau moștenirea genetică?
Mai mulți factori influențează durata de viață, cum ar fi dieta, exercițiile fizice, fumatul, consumul de alcool sau mediul. Însă, un nou studiu sugerează că rolul genelor în determinarea duratei de viață este mult mai semnificativ decât s-a crezut anterior, estimând contribuția geneticii la aproximativ 50% din durata de viață a omului. Acest procent este de două ori mai mare decât rezultatele cercetărilor anterioare, reflectând studiile realizate pe animale de laborator.
Ben Shenhar, doctorand în fizică la Institutul Weizmann de Știință din Israel, a declarat: „Durata de viață este determinată, fără îndoială, de mulți factori, inclusiv stilul de viață, genele și, foarte important, factorul aleatoriu. De exemplu, organisme identice din punct de vedere genetic, crescute în medii similare, pot muri la momente diferite.” Studiul a evaluat variația dintre diferite persoane care poate fi atribuită geneticii, împărțind factorii de longevitate în genetică și „toate celelalte”, cele din urmă reprezentând aproximativ 50% din total.
Cercetătorii au abordat un factor de confuzie din studiile anterioare, care au utilizat gemeni suedezi și danezi, majoritatea informațiilor datând din secolul al XIX-lea. Aceste studii nu au luat în considerare decesele cauzate de violență, accidente, boli infecțioase și alți factori necorelați cu organismul, denumiți mortalitate extrinsecă. Acești autori au subliniat că mortalitatea extrinsecă a distorsionat concluziile anterioare privind componenta genetică a longevității.
Noul studiu a utilizat o formulă matematică pentru a ține cont de mortalitatea extrinsecă în rândul gemenilor. Shenhar a afirmat că mortalitatea extrinsecă în perioada în care au trăit gemenii studiați era de 10 ori mai mare decât în prezent, din cauza bolilor infecțioase care acum sunt ușor de tratat. Cercetătorii au validat predicția conform căreia decesele extrinsece maschează ereditatea, folosind date recente din Suedia, care includeau gemeni crescuți împreună și gemeni crescuți separat.
Uri Alon, specialist în biologia sistemelor la Institutul Weizmann, a explicat: „Gemenii identici crescuți separat împărtășesc genele, dar nu și mediul. Acest lucru ajută la separarea geneticii de mediu, a naturii de educație.” Gemenii fraterni sunt, de asemenea, valoroși în astfel de cercetări, deoarece împărtășesc aproximativ jumătate din structura lor genetică.
Alon a adăugat că studiile anterioare au utilizat metode statistice care funcționează bine pentru alte trăsături, dar durata medie de viață este afectată semnificativ de mortalitatea extrinsecă. Din acest motiv, cauza decesului nu a fost corectată în studiile anterioare.
Aceste concluzii pot avea implicații importante pentru cercetările despre îmbătrânire. Shenhar a explicat că estimările scăzute ale importanței eredității ar fi putut descuraja investițiile în cercetarea geneticii îmbătrânirii, sugerând că aceasta era în mare parte aleatorie sau determinată de mediu. Studiul actual validează căutarea factorilor genetici ai longevității, demonstrând că semnalul genetic este puternic, dar a fost ascuns anterior de „zgomotul” din datele colectate.
Genele influențează durata de viață în ambele sensuri. Pe de o parte, există defecte genetice debilitante care pot provoca boli și scurta longevitatea. Pe de altă parte, au fost identificate gene care par să ofere beneficii pentru longevitate. Shenhar a menționat că „mulți centenari ajung la vârsta de 100 de ani fără să sufere de afecțiuni medicale grave”. Aceste persoane au gene protectoare care le apără împotriva dezvoltării bolilor care apar în mod natural odată cu vârsta, iar longevitatea este probabil influențată de sute, dacă nu chiar de mii de gene.
