Bolojan transformă un sistem de administrație dezbinat, concentrat pe subminarea cetățeanului
Raportul privind Analiza Eficienței Administrației Publice Centrale și Locale, elaborat la nivelul Cancelariei Prim-Ministrului, oferă o imagine surprinzătoare a administrației locale din România. Unele comune mici generează venituri de peste 10.000 de lei pe locuitor, în timp ce localități cu mii de locuitori abia ajung la câteva sute de lei pe locuitor.
Constanța se evidențiază în această analiză cu două comune care au o capacitate fiscală excepțională: Cernavodă și Vulturu. Cernavodă, din județul Constanța, a atins 6.415 lei pe locuitor din impozite pe proprietate, cea mai ridicată valoare menționată în raport. Această performanță reflectă o bază economică puternică, susținută probabil de activitățile industriale și energetice din zonă. Vulturu, de asemenea, din județul Constanța, se plasează pe locul doi cu 5.079 lei pe locuitor din impozite pe proprietate, o performanță remarcabilă pentru o comună mică.
Pentru a contextualiza aceste cifre, Predeal din Brașov, o localitate turistică de anvergură națională, ajunge la 2.309 lei pe locuitor. Cernavodă și Vulturu depășesc semnificativ aceste referințe. La polul opus, Bărbulești din Ialomița a colectat doar 70 de lei pe locuitor, iar Slobozia Bradului din Vrancea 73 de lei pe locuitor.
Raportul sugerează că veniturile mari pe locuitor în comune mici pot avea mai multe explicații. În unele cazuri, localitățile dispun de o bază economică puternică raportată la populație, ceea ce poate include parcuri industriale, activități energetice, concesiuni, active turistice, porturi sau operatori economici importanți. În alte cazuri, valoarea ridicată pe cap de locuitor apare din cauza unei populații rezidente mici, unde câteva surse importante de venit ridică media locală.
Diferențele în veniturile locale sunt semnificative, deoarece acestea oferă administrațiilor libertate de decizie. O primărie care generează venituri importante poate planifica investiții, susține servicii publice și cofinanța proiecte europene sau guvernamentale. În contrast, localitățile cu venituri reduse depind de sume defalcate, subvenții și programe naționale, ceea ce le limitează autonomia administrativă și capacitatea de planificare pe termen lung. La nivel național, ponderea veniturilor asupra cărora administrația locală are libertate de alocare este sub 50%, ceea ce indică o dependență ridicată de deciziile de la centru.