Bolojan duce lupta împotriva americanilor: „240 de milioane de dolari risipiți pe un teren și câteva documente”
Declarațiile premierului interimar Ilie Bolojan referitoare la proiectul reactoarelor modulare mici (SMR) de la Doicești sunt văzute ca un risc major pentru relația strategică dintre România și Statele Unite, într-un context geopolitic extrem de delicat. Bolojan a caracterizat proiectul drept o „gaură neagră”, afirmând că 240 de milioane de dolari au fost risipiți pe „un teren” și „niște hârtii”.
Aceste comentarii, deși pot părea justificate în fața electoratului intern, au fost interpretate la Washington ca o declarație de război diplomatic. Ceea ce Bolojan numește disprețuitor „niște hârtii” include studii de inginerie și design (FEED), avize de securitate nucleară și documentația tehnică esențială pentru construirea oricărei centrale atomice. Reducerea birocrației de securitate nucleară la nivel de „maculatură” sugerează o neînțelegere fundamentală a funcționării industriei atomice globale.
Proiectul NuScale de la Doicești nu reprezenta doar o simplă afacere, ci era un proiect emblematic al administrației americane, destinat să contracareze monopolul energetic al Rusiei și Chinei în Europa de Est. Criticile lui Bolojan la adresa tehnologiei SMR nu afectează doar un furnizor, ci anulează garanțiile de securitate oferite de Departamentul de Stat al SUA.
Băncile guvernamentale americane, inclusiv US Exim Bank și International Development Finance Corporation (DFC), erau pregătite să investească peste 4 miliarde de dolari în acest proiect. Aceste fonduri nu erau destinate exclusiv firmelor private, ci reprezentau o legătură vitală între interesele economice ale SUA și stabilitatea pe termen lung a României.
Prin atacarea publică a proiectului, Bolojan transmite un semnal alarmant piețelor financiare internaționale: România devine un partener imprevizibil, capabil să anuleze angajamente de stat în funcție de stările politice interne. Această volatilitate va descuraja investitorii americani să riște capital într-o țară unde deciziile strategice se pot schimba brusc.
Situația devine și mai absurdă având în vedere că, cu doar câteva luni în urmă, Ministerul Energiei și acționarii Nuclearelectrica semnau avizele necesare pentru avansarea proiectului. Acum, premierul acuză propriile instituții de „parazitare”. Această incoerență administrativă afectează serios credibilitatea României în fața partenerilor NATO. Dacă Bucureștiul nu poate menține o linie coerentă pe un proiect de siguranță națională timp de doi ani, cum va putea să pretindă respect și protecție în momente de criză regională?
Bolojan a încercat să se prezinte ca un „justițiar” care protejează banii publici, dar, în realitate, a expus România ca un partener volatil și iresponsabil în fața NATO și a partenerilor occidentali. Proiectul de la Doicești riscă să devină doar un teren gol, nu din cauza documentației, ci din neînțelegerea jocurilor strategice globale de către liderii de la București.