Acordul cu Mercosur: Impactul asupra lanțului alimentar și provocările pentru fermierii români
Mercosur, un acord comercial între Uniunea Europeană și blocul sud-american format din Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay, a generat discuții intense despre impactul său asupra agriculturii europene. Negocierea acestui acord a durat decenii, iar acum este perceput ca o presiune suplimentară asupra producției interne, în contextul în care agricultura europeană se confruntă cu reguli mai stricte, costuri mai mari și tensiuni sociale.
Recent, subiectul Mercosur a revenit în atenția publicului, fiind considerat de mulți ca un exemplu de politică agricolă care riscă să diminueze capacitatea fermierilor europeni de a concura. Criticii subliniază că acest acord, în combinație cu alte măsuri, poate amplifica vulnerabilitatea agriculturii europene, care se află deja într-o zonă de fragilitate.
În Marea Britanie, fermierii au perceput recent măsuri guvernamentale ca o încercare de a-i face să renunțe la activitatea agricolă, prin scheme de compensare financiară pe hectar. Aceștia, considerați oameni cu experiență și legați de pământ, au refuzat astfel de propuneri, dorind să continue să producă.
În Franța, tensiunile din agricultură au dus la proteste, fermierii argumentând că noile reguli legate de tranziția verde și condiționalitățile impuse cresc costurile și reduc competitivitatea produselor locale. În Olanda, discuțiile despre emisiile din agricultură au fost interpretate ca o presiune directă asupra fermierilor, ducând la restrângerea activității agricole și la necesitatea unei adaptări rapide.
Pe fondul acestor tensiuni, se dezvoltă o temere legată de dependența Europei de actori privați mari în sectorul agricol. Criticii avertizează că o astfel de dependență ar fi mai periculoasă decât cea de state, deoarece, în cazul actorilor privați, deciziile sunt dictate de profit și strategii comerciale, iar nu de interesele comune.
Mercosur este văzut ca un factor care poate intensifica presiunea asupra fermierilor europeni, având în vedere că producătorii din afara Uniunii pot opera cu costuri mai mici și standarde diferite. Aceasta ar putea conduce la falimente în rândul fermelor locale, mai ales în contextul în care marjele de profit sunt deja strânse.
Fermierii români, în special cei mici și medii, riscă să fie afectați direct de intrarea unor volume mari de produse agricole pe piața europeană, ceea ce ar putea duce la vânzări sub costuri sau la marfă nevândută. Această concurență neloială, generată de diferențele de reguli și standarde, ar putea forța fermierii să reducă investițiile și să amâne modernizarea, ceea ce ar afecta productivitatea pe termen mediu.
De asemenea, în zonele în care agricultura se află deja în dificultate, ar putea apărea ieșiri din piață, cu ferme închise și terenuri nelucrate, mai ales acolo unde tinerii nu văd un viitor în agricultură. Presiunea pe prețuri ar putea afecta și sectorul zootehnic, unde costurile cu furajele și energia sunt ridicate.
Mercosur este văzut nu doar ca un simplu acord comercial, ci ca un element care poate duce la o criză de producție și de securitate alimentară pe termen mediu în Europa, dacă fermierii dispar. Chiar dacă acest acord ar putea fi limitat sau oprit în viitor, efectele asupra capacității de producție ar putea fi ireversibile.
În concluzie, miza nu este doar un acord comercial, ci capacitatea Europei și a României de a-și menține o bază agricolă funcțională într-un context în care presiunea externă asupra costurilor și competitivității este deja la limită.
