Fibrilația atrială: „ucigașul silențios” care cauzează jumătate dintre accidentele vasculare cerebrale
Fibrilația atrială este una dintre cele mai frecvente tulburări de ritm cardiac, afectând milioane de oameni la nivel mondial. Această afecțiune poate evolua mult timp fără simptome evidente, motiv pentru care este adesea denumită „ucigașul silențios” al creierului. Netratată, fibrilația atrială poate duce la complicații severe, inclusiv accident vascular cerebral.
Ce este fibrilația atrială și cum se manifestă
Fibrilația atrială reprezintă „cea mai frecventă formă de aritmie cardiacă” și manifestările acesteia pot varia de la un pacient la altul. Uneori, afecțiunea poate fi complet asimptomatică, iar pacienții se pot prezenta la medic pentru un control de rutină, având senzații de slăbiciune, transpirații, dispnee, dureri în piept sau dificultăți de somn. Fibrilația atrială se caracterizează printr-un ritm complet dezordonat al inimii, iar frecvența cardiacă normală variază între 60 și 100 de bătăi pe minut.
Cine este mai expus riscului de fibrilație atrială
Deși apare mai frecvent după vârsta de 65 de ani, fibrilația atrială poate afecta și persoane mai tinere. Printre principalii factori de risc se numără hipertensiunea arterială, diabetul, fumatul, insuficiența renală, excesul ponderal și înaintarea în vârstă. Este important de menționat că fibrilația atrială nu este o boală ereditară.
De ce este periculoasă fibrilația atrială
Una dintre cele mai grave complicații ale fibrilației atriale este accidentul vascular cerebral, având în vedere că, în timpul episoadelor de tahicardie, se pot forma cheaguri de sânge în atriul stâng al inimii, care ulterior pot migra către creier. Aproximativ 50% din toate accidentele vasculare cerebrale sunt cauzate de fibrilația atrială, iar această afecțiune crește de cinci ori riscul de AVC.
Ce tratamente există în prezent
Tratamentul trebuie început imediat după diagnosticare pentru a reduce riscul complicațiilor. Terapia este necesară pentru a evita complicațiile bolii, cum ar fi accidentul vascular cerebral sau embolia. Opțiunile terapeutice includ tratamentul medicamentos cu anticoagulante, care reduce riscul formării cheagurilor de sânge, și proceduri intervenționale moderne, precum cardioversia sau ablația cardiacă. Ablația cardiacă implică utilizarea unui cateter special introdus prin vena femurală pentru tratarea zonelor afectate din inimă, iar cardioversia utilizează șocuri electrice controlate pentru a restabili ritmul cardiac normal.
Fibrilația atrială necesită monitorizare permanentă
Fibrilația atrială nu dispare de la sine și necesită tratament și monitorizare pe termen lung. Boala trebuie tratată permanent, cel puțin cu medicamente orale, iar controlul de rutină la un specialist în cardiologie este recomandat. În anumite situații avansate, poate deveni necesară implantarea unui stimulator cardiac.
Activitatea fizică este permisă, dar cu supraveghere
Pacienții diagnosticați cu fibrilație atrială pot face exerciții fizice, dar doar cu acordul medicului și sub monitorizare atentă. Nivelul de efort permis diferă de la un pacient la altul, în funcție de severitatea bolii și de eventualele afecțiuni asociate.
