Europa se află în fața unei crize a resurselor de apă subterană: contaminare chimică alarmantă
Europa se confruntă cu un paradox tot mai vizibil în privința resurselor de apă. Deși multe state oferă apă potabilă de calitate ridicată, poluarea apelor subterane continuă să crească în mai multe regiuni ale continentului. Datele recente arată un dezechilibru tot mai accentuat între accesul la apă sigură și degradarea surselor naturale.
Apele subterane, considerate una dintre cele mai importante resurse ale Europei, se află sub presiune tot mai mare din cauza contaminării chimice. Potrivit datelor Agenției Europene de Mediu, peste 20% din suprafața Uniunii Europene prezintă o stare chimică necorespunzătoare, cu depășiri ale limitelor pentru substanțe toxice precum mercurul sau cadmiul. Problema nu este doar ecologică, ci și economică. Tratarea apei contaminate implică costuri uriașe pentru statele membre. Numai eliminarea nitraților din apă ajunge să coste Uniunea Europeană până la 320 de miliarde de euro anual, o sumă care reflectă amploarea fenomenului.
În ciuda acestor probleme, Europa rămâne una dintre regiunile cu cele mai sigure sisteme de apă potabilă din lume. Datele internaționale arată că 19 dintre cele 20 de țări cu cele mai performante sisteme de salubritate sunt europene, Japonia fiind singura excepție. Țări precum Finlanda, Islanda, Olanda, Norvegia, Elveția și Regatul Unit au obținut scoruri maxime în protejarea sănătății publice prin apă curată și infrastructură eficientă de salubritate.
Diferențele dintre statele europene sunt însă semnificative, iar unele țări se confruntă cu probleme structurale serioase. În clasamentele privind calitatea apei și salubritatea, Moldova, Georgia și Albania înregistrează cele mai scăzute scoruri, urmate de state membre UE precum Letonia, Lituania și România. România se situează pe locul 62 la nivel global în ceea ce privește protecția populației față de riscurile legate de apă nesigură și infrastructură de salubritate deficitară.
Problemele nu se limitează la infrastructură, ci și la contaminanți greu de eliminat. Pesticidele, microplasticele și compușii chimici persistenți afectează tot mai multe surse de apă subterană din Europa. În unele cazuri, impactul este mult mai extins decât se estima anterior. Aproximativ 80% din totalul apelor uzate de pe glob ajung în cursurile de apă fără a fi tratate, afirmă cercetătorii de la Water Atlas, un indice al calității apelor subterane creat de think tank-ul german Fundația Heinrich Böll.
Cercetătorii atrag atenția asupra efectelor pe termen lung, menționând că ideea că râurile s-ar curăța singure s-a dovedit curând a fi o iluzie: râurile și lacurile s-au transformat în haznale puturoase și toxice. Analizele recente confirmă amploarea problemei. În mai multe state europene, inclusiv Luxemburg, Germania și Belgia, o parte semnificativă a apelor subterane nu respectă standardele chimice europene. În paralel, substanțe precum acidul trifluoroacetic au fost detectate în majoritatea probelor de apă potabilă analizate în UE. Cercetătorii mai semnalează și prezența a peste 175 de compuși farmaceutici identificați în apele subterane, alături de microplastice, factori care amplifică presiunea asupra ecosistemelor și infrastructurii de apă.
