România, lider în costurile energetice din Uniunea Europeană
România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește povara reală a prețului energiei electrice, atunci când costurile sunt raportate la puterea de cumpărare. Deși prețurile nominale par a fi mai mici comparativ cu cele din Vest, acestea afectează mai puternic bugetele românilor, conform unei analize a Asociației Energia Inteligentă (AEI).
Analiza arată că România are un preț nominal al energiei electrice cu aproximativ 21% sub media Uniunii Europene. Totuși, situația se schimbă semnificativ atunci când se ia în considerare puterea de cumpărare (PPP). Dumitru Chisăliță, președintele AEI, a explicat: „România are prețul final al energiei electrice nominale cu 21% sub media UE, dar în realitate este cu 15% peste în PPP.” Aceasta înseamnă că, deși factura pare mai mică în euro, ea este mai grea pentru consumatori în raport cu veniturile din țară.
România ocupă locuri fruntașe în UE când prețurile sunt corelate cu nivelul de trai. În ceea ce privește energia electrică „marfă” (fără taxe și tarife), România se situează pe locul 2 în UE, fiind depășită doar de Bulgaria. Comparativ cu state precum Germania sau Olanda, diferențele nominale par favorabile României, dar raportat la puterea de cumpărare, costurile pot fi cu până la 84% mai mari.
Specialiștii identifică mai mulți factori structurali care contribuie la această situație. Distribuția energiei electrice reprezintă o infrastructură cu costuri fixe mari, iar în România, volumul distribuit per client este mic. Chisăliță a explicat că rețelele din România funcționează mai puțin eficient decât în economiile vestice, unde consumul este mai mare și infrastructura mai bine utilizată, ceea ce conduce la un cost mai ridicat pe fiecare kilowatt-oră distribuit. De asemenea, România dispune de o rețea extinsă în zone rurale, unde există puțini consumatori, ceea ce crește costurile de întreținere.
Un alt aspect semnificativ este tariful de transport al energiei, unde România se află pe locul 1 în UE raportat la puterea de cumpărare. Rețeaua de transport acoperă distanțe mari și zone geografice variate, generând astfel costuri fixe ridicate. „Transportul este dominat de costuri fixe. Dacă volumul de tranzit nu este foarte mare, costul unitar crește,” se arată în raport.
