Iranul readuce la viață „liniile de conflict” din Golf
Iranul a reaprins, în doar câteva ore, toate „liniile roșii” ale crizei din Golf. Teheranul a anunțat revenirea la control militar strict în Strâmtoarea Ormuz, precizând că trecerea se face doar cu autorizarea Iranului. Primele incidente grave au avut loc deja, cu nave comerciale și petroliere raportând focuri de armă în timp ce încercau să traverseze această rută vitală pentru energia globală.
Negocierile cu SUA rămân blocate, iar armistițiul are un termen-limită. Noul lider suprem al Iranului a transmis un mesaj războinic, iar autoritățile iraniene au început redeschiderea parțială a spațiului aerian după șapte săptămâni de blocaj. Teheranul consideră că blocada navală americană asupra porturilor iraniene din Golf trebuie ridicată, altfel Ormuz revine „la starea anterioară” – un regim de control strict, echivalent cu o închidere de facto.
Presa de stat iraniană a interpretat anunțul ca fiind o „închidere din nou” a rutei, iar trecerea navelor necesită aprobarea Iranului. Mesajul survine după ce, vineri, Iranul a anunțat că ridică blocada din strâmtoare, pe fondul unui armistițiu separat de 10 zile între Israel și Liban, mediat de SUA. Cu toate acestea, Washingtonul a confirmat că își menține blocada de represalii asupra navelor care intră și ies din porturile iraniene, „până la ajungerea la un acord”, iar această poziție a fost folosită de Teheran ca motiv pentru reimpunerea controlului militar.
Pe mare, semnalele au fost contradictorii. Traficul s-a intensificat temporar, cu un convoi de opt petroliere observat traversând strâmtoarea. Totuși, alte nave au fost văzute apropiindu-se și apoi întorcându-se, semn că trecerea rămânea restricționată. Escaladarea a devenit evidentă odată cu incidentele armate: cel puțin două nave comerciale au raportat focuri de armă în timp ce încercau să traverseze Strâmtoarea Ormuz. Un petrolier, de exemplu, a fost abordat de două ambarcațiuni rapide aparținând Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice, care au deschis focul fără avertisment.
Teheranul încearcă să transforme armistițiul într-un instrument de presiune economică și geopolitică. Oficialii iranieni afirmă că, pe durata încetării focului, navele comerciale pot tranzita, dar nu gratuit; traversarea ar fi permisă doar în schimbul unei taxe impuse de Iran. De asemenea, navele asociate cu state considerate „ostile” nu vor avea voie să treacă nici măcar în perioada armistițiului. Deși nu a fost publicată o listă clară, referințele indică asupra SUA, Israel și aliații acestora din regiunea Golfului Persic.
Pe plan politic, mesajele au devenit tot mai agresive. Președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a avertizat că Iranul va închide Ormuz dacă blocada americană continuă, insistând că traversarea se va face pe „traseul stabilit” și cu „autorizația Iranului”. Ghalibaf a atacat, de asemenea, credibilitatea lui Donald Trump, afirmând că președintele SUA a făcut „șapte afirmații într-o oră, toate false”. În același timp, ministrul adjunct de externe Saeed Khatibzadeh a ironizat comunicarea Casei Albe, subliniind că nu există o dată stabilită pentru o a doua rundă de negocieri americano-iraniene.
Într-o zi de intensificare a tensiunii, Iranul a anunțat redeschiderea parțială a spațiului aerian, închis timp de șapte săptămâni din cauza conflictului. Autoritatea Aviației Civile Iraniene a comunicat că spațiul aerian și mai multe aeroporturi au fost redeschise, iar operațiunile vor fi reluate treptat. Totuși, indicatorii de trafic arătau prudență, fără nicio aeronavă zburând deasupra Iranului înainte de redeschidere.
Tabloul general rămâne unul de instabilitate controlată pe hârtie: Ormuz poate fi deschisă, dar cu taxe și restricții pentru anumite țări. În practică, navele primesc mesaje radio că trecerea e interzisă, iar incidentele armate confirmă riscurile de securitate. Negocierile cu SUA nu au calendar, iar armistițiul se apropie de expirare. Fiecare zi în care Ormuz este „închisă” sau „deschisă condiționat” afectează o rută prin care, înainte de război, trecea aproximativ o cincime din comerțul global cu petrol, transformând-o într-o armă economică potentă.
