„`html
Sectorul privat cere abolirea impozitului minim pe venituri
Federațiile patronale, asociațiile oamenilor de afaceri și camerele de comerț din România reiterează apelul ferm adresat decidenților de a elimina impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA). Conform acestora, impozitul minim reprezintă una dintre principalele bariere în calea investițiilor, într-un context macroeconomic și bugetar complicat, precum și într-un climat geopolitic tensionat. Atractivitatea României pentru investitori este deja în scădere.
Mediul de afaceri subliniază că, într-o perioadă în care sectorul privat trece prin restructurări și disponibilizări, menținerea IMCA adaugă presiune suplimentară pe companiile care încearcă să-și susțină activitatea și să păstreze locurile de muncă. La nivel de politică fiscală, impozitarea bazată pe cifra de afaceri, indiferent de existența profitului, contravine principiilor economice de bază, nefiind utilizată în nicio țară dezvoltată din Uniunea Europeană.
Măsura ignoră realitățile sectoriale și ciclicitatea economică, reducând apetitul pentru investiții majore pe termen lung, mai ales în proiecte de tip greenfield. România are nevoie de investiții cu valoare adăugată mare, locuri de muncă și transfer de know-how, nu de descurajarea capitalului productiv. Atractivitatea României pentru investitori scade, în timp ce alte țări din regiune, precum Polonia, Cehia sau Bulgaria, sunt preferate ca destinații de investiții.
În comparație cu nivelul fiscalității din aceste țări, deși România are o impozitare aparent inferioară datorită cotei de impozit pe profit de 16%, luând în considerare IMCA, companiile se confruntă cu o rată efectivă de impozitare a profitului superioară, care poate ajunge chiar și la 90% în anumite situații. Investitorii noi nu vor fi dispuși să vină în România pentru a plăti impozit chiar și în anii în care înregistrează pierderi.
În condițiile în care România trebuie să se integreze în lanțurile valorice europene și să contribuie la efortul comun de creștere a competitivității economice și a capacității de apărare, menținerea IMCA înseamnă, de fapt, ratarea unei oportunități strategice. Impozitul minim pe cifra de afaceri afectează disproporționat companiile cu marje reduse de profit, descurajează investițiile și subminează competitivitatea economiei române față de toate țările din regiune.
Fiind aplicat cumulativ pe întreg lanțul de producție și distribuție, acest tip de impozit generează distorsiuni de piață și alimentează inflația. Pe termen mediu, în contextul încetinirii economice, menținerea IMCA riscă să elimine multe firme din piață, reducând baza de impozitare și afectând colectarea veniturilor bugetare, prin efecte negative asupra investițiilor, productivității și dezvoltării afacerilor din România.
Un sondaj realizat în comunitățile de afaceri arată impactul concret al IMCA: din 80 de companii care au răspuns, 55 au declarat că sunt direct afectate, cu impact în multiple sectoare economice. 64% dintre companii au amânat, redus sau reconsiderat planurile de investiții odată cu introducerea IMCA. Aproximativ 60% au semnalat un impact major asupra operațiunilor, afectând sumele disponibile pentru investiții, prețurile, lanțurile de aprovizionare, politicile de personal și restructurările.
Prelungirea aplicării unei măsuri introduse inițial cu caracter temporar, în absența unor reforme structurale reale pentru combaterea evaziunii fiscale, digitalizare, îmbunătățirea conformării voluntare sau eficientizarea cheltuielilor publice, este profund nedreaptă pentru mediul economic. Mediul de afaceri solicită din nou factorilor de decizie eliminarea acestei taxe discriminatorii și construirea bugetului de stat pentru 2026 pe baza unui cadru fiscal coerent, predictibil și bine fundamentat, evitând soluțiile ad-hoc sau insuficient testate care generează instabilitate.
O arhitectură fiscală solidă, aliniată principiilor economice și practicilor europene, care să încurajeze investițiile și competitivitatea, este în beneficiul întregii economii și creează un climat de încredere pentru investiții pe termen lung în România.
„`
