Pescuitul în derivă: Producția autohtonă satisface doar 13% din cerere – importăm zeci de mii de tone de pește, deși țara noastră este învăluită de ape
România se îndreaptă într-o direcție opusă tendinței mondiale în sectorul pescuitului, care în trecut a fost o componentă majoră a economiei alimentare a țării. Deși la nivel global producția de pește și fructe de mare a crescut semnificativ în ultimele decenii, susținută de dezvoltarea acvaculturii, România a înregistrat o scădere atât în ceea ce privește peștele crescut în ferme, cât și în capturile din pescuit, conform unei analize realizate de Our World in Data.
În perioada comunistă, România era un mare producător de pește, având sloganul „nicio masă fără pește”. În prezent, țara nu doar că nu a reușit să țină pasul cu evoluțiile internaționale, dar a regresat considerabil. Cererea globală pentru produse din pește a crescut, punând o presiune tot mai mare asupra stocurilor de pește sălbatic. Extinderea acvaculturii a contribuit la reducerea presiunii asupra resurselor naturale, iar producția din acvacultură a depășit capturile de pește din mediul natural.
În ultimele 50 de ani, populația globală s-a dublat, iar consumul mediu pe cap de locuitor s-a dublat, ceea ce a dus la o creștere de patru ori a producției mondiale de pește și fructe de mare. În anii 1960, acvacultura era o activitate de nișă, cu o producție de doar câteva milioane de tone pe an, dar în prezent, producția din acvacultură a depășit 100 de milioane de tone.
Datele pentru 2023 arată că producția mondială de pește capturat din mări și oceane a fost de 88 de milioane de tone, majoritatea provenind din Asia de Est și regiunea Pacificului. În contrast, producția din acvacultură a crescut la 127 de milioane de tone, în timp ce capturile de pește sălbatic nu au mai înregistrat creșteri de la începutul anilor 1990.
În România, producția de pește din acvacultură a scăzut de la 13.700 de tone în anii 1960 la 11.200 de tone în 2023. În perioada comunistă și în primii ani ai deceniului 1990, România depășea 50.000 de tone de pește din acvacultură, însă în ultimele trei decenii sectorul a intrat pe o pantă descendentă. Producția a coborât la 8.000 de tone în 2014, având o revenire temporară la aproximativ 13.000 de tone în anii 2015-2016, după care a scăzut din nou.
Pescuitul a înregistrat o evoluție similară, producția de pește în România scăzând de la aproximativ 24.300 de tone în 1960 la numai 6.613 tone în 2023. În anii 1990, capturile depășeau 200.000 de tone, însă între timp, o parte a flotei a fost vândută sau scoasă din uz, iar legislația s-a modificat, făcând activitatea mai puțin atractivă.
În prezent, România importă peste 100.000 de tone de pește și produse din pește, de zece ori mai mult decât exportă, iar producția internă acoperă doar 13% din consum. Conform datelor INS, consumul total de pește al românilor s-a menținut stabil, la 6,4-6,5 kilograme pe cap de locuitor pe an, ceea ce înseamnă aproximativ 122.000 de tone anual. Peștele și produsele din pește reprezintă categoria agroalimentară de bază cu al doilea cel mai redus nivel de acoperire din producția locală, după orez, unde gradul de autoaprovizionare este de numai 8%. Importurile de pește și preparate din pește se apropie de 500 de milioane de euro.
În acest context, autoritățile române încearcă să relanseze sectorul. Ministrul Agriculturii a anunțat planuri pentru dezvoltarea acvaculturii românești și a semnat un memorandum de înțelegere pentru exportul către China al mai multor produse agroalimentare, inclusiv din acest sector.
