Orașele cu sisteme de încălzire centralizată în criză
Guvernul României a modificat legislația privind centralele pe cărbune, trecând de la închiderile „pe hârtie” la obligația de a scoate efectiv din exploatare anumite capacități energetice esențiale. Miza oficială este respectarea jaloanelor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și evitarea blocării fondurilor europene. Totuși, această decizie deschide o problemă mult mai gravă: România se află într-o perioadă de vulnerabilitate energetică accentuată, într-un context internațional tensionat, cu piețe volatile și riscuri majore pentru securitatea aprovizionării.
Noua ordonanță de urgență adoptată de Executiv elimină posibilitatea ca centralele pe lignit și huilă să fie considerate „închise” doar prin artificii administrative, precum reducerea capacității licențiate. Comisia Europeană a solicitat dovezi clare de închidere reală, inclusiv retragerea licențelor și deconectarea fizică de la rețea. România trebuie să retragă din exploatare 1.045 MW până la finalul anului 2025 și încă 710 MW până la 31 august 2026, conform calendarului renegociat cu Comisia Europeană.
Pentru a asigura respectarea acestor termene, noua legislație introduce sancțiuni dure. Operatorii care nu respectă termenele stabilite riscă amenzi de până la 7% din cifra de afaceri netă, iar Ministerul Energiei poate solicita ANRE retragerea licențelor, proces ce trebuie finalizat în maximum 15 zile. Graba este determinată și de presiunea financiară, cererea de plată nr. 4 din PNRR, în valoare de 2,62 miliarde de euro, depinzând de îndeplinirea acestor jaloane. Nerespectarea angajamentelor poate atrage penalizări de până la 1,8 miliarde de euro, plus corecții de până la 770 de milioane de euro.
Un exemplu relevant este grupul energetic Turceni 4, ale cărui licențe au fost deja retrase, iar deconectarea trebuie realizată înainte de 31 martie 2026 pentru a obține o evaluare pozitivă din partea Bruxelles-ului. Statul român accelerează închiderea capacităților pe cărbune nu pentru că a identificat soluții alternative, ci din cauza presiunilor externe legate de termene și fonduri.
Problema nu se limitează doar la marii producători de energie. Documentele asociate ordonanței și discuțiile cu Comisia Europeană indică faptul că mai multe capacități relevante pentru sistemele de termoficare și echilibrul energetic sunt vizate de închidere sau transformare. În multe cazuri, soluția de înlocuire este trecerea pe gaz, ceea ce implică costuri mai mari, într-un context de volatilitate a prețurilor gazelor.
Avertismentele privind creșterea facturilor la întreținere devin din ce în ce mai clare, iar în unele orașe populația ar putea suporta costurile unei tranziții energetice realizate sub presiune, fără o plasă de protecție reală. În timp ce România accelerează eliminarea cărbunelui, contextul internațional este tot mai instabil, cu riscuri energetice globale crescute.
Ministerul Energiei susține că modificările legislative sunt necesare pentru respectarea PNRR și pentru funcționarea în siguranță a sistemului electroenergetic național, precum și pentru continuitatea furnizării energiei termice către populație. Totuși, întrebarea rămâne: cum poate fi garantată continuitatea furnizării, dacă unități importante sunt scoase din funcțiune înainte ca noile capacități să fie complet operaționale? Teoretic, tranziția energetică ar trebui să însemne modernizare, dar în forma actuală, aceasta riscă să conducă la o dependență mai mare, facturi mai mari și o marjă de reacție mai mică într-o perioadă internațională instabilă.
