Fertilizatorii chimici: Impactul conflictului din Orientul Mijlociu zguduie agricultura și afectează economia consumatorilor
Conflictul din Orientul Mijlociu afectează nu doar piețele de energie, ci și agricultura europeană, având un impact direct asupra economiei consumatorilor. Îngrășămintele chimice, esențiale pentru producția agricolă modernă, devin din ce în ce mai greu de găsit, iar prețurile cresc constant. România, având o dependență semnificativă de importuri, se află în centrul acestei crize.
În fermele din sudul țării, situația devine din ce în ce mai dificilă. Liviu Bărăgan, agricultor din Vâlcelele care lucrează aproape 1.800 de hectare, subliniază că rezervele de azot se epuizează rapid, în timp ce culturile de primăvară necesită fertilizare constantă. „Mai am în jur de nouă tone de azot pentru o suprafață de 100 de hectare de lucernă. Îngrășămintele sunt scumpe, exagerat de scumpe. Țările care produc sunt îndepărtate de noi, de România, și trec, vă dați seama, prin multe mâini,” afirmă Bărăgan.
Calculul costurilor este alarmant: pentru fiecare hectar cultivat cu grâu, orz sau rapiță, sunt necesare aproximativ 500 de kilograme de fertilizant, ceea ce se traduce în aproximativ 1.500 de lei la prețurile actuale. Georgian Calotă, agricultor din Balta Albă, descrie o piață instabilă, cu costuri care cresc zilnic: „Ofertele pe zi ce trece pun câte 100, 150 de lei pe tonă în plus.” Fermierii care au comandat deja îngrășăminte se confruntă cu livrări întârziate, riscând recolte diminuate dacă fertilizarea nu este efectuată la timp.
După izbucnirea conflictului, lanțurile de aprovizionare au fost grav afectate. Transporturile sunt mai dificile, iar statele producătoare încep să conserve resursele pentru consum intern. Mihai Răzvan Moraru, președinte al Asociației Input Agro România, menționează că „vorbim de peste 50 la sută din cantitatea de uree care ajungea în Europa, vorbim de 30-35 la sută din cantitatea de produse pe bază de azot.” Aceasta nu este o problemă tehnică, ci una structurală, România fiind puternic dependentă de importuri, iar furnizorii globali fiind blocați de conflict. Fiecare zi de întârziere aduce riscuri mai mari pentru recolte.
Deși atenția se îndreaptă către soluții locale, acestea sunt limitate. La Buzău, o fabrică produce fertilizanți organici, susținând că utilizarea acestora poate reduce costurile. Producătorul Mircea Voinea afirmă că fermierii pot obține producții de 5-6 tone de grâu la hectar cu cheltuieli mult mai mici comparativ cu îngrășămintele chimice. O altă posibilitate discutată este repornirea combinatului Azomureș, cel mai mare producător de îngrășăminte din România, cu o capacitate anuală de 1,8 milioane de tone, dar activitatea este suspendată din noiembrie din cauza costurilor ridicate la gaze.
Fermierii se tem că actuala criză se va traduce în producții mai mici și, implicit, în prețuri mai mari pentru consumatori. Agricultura europeană intră într-o nouă eră de incertitudine, fiecare sezon devenind din ce în ce mai greu de gestionat. România, cu dependența sa de importuri și o industrie locală paralizată, este extrem de vulnerabilă. Conflictul din Orientul Mijlociu nu va dispărea curând, iar lanțurile de aprovizionare nu se vor normaliza imediat. Fermierii vor continua să se confrunte cu costuri în creștere și livrări întârziate, iar consumatorii vor resimți impactul în buzunare, la rafturile magazinelor, în sezonul următor.
