Cercetare: 66% dintre femeile românce percep obezitatea ca o afecțiune cronică și o provocare de viață
Două treimi dintre femeile din România consideră că obezitatea este atât o boală cronică, cât și o problemă legată de stilul de viață. Majoritatea recunosc că, în anumite etape biologice, precum sarcina, perioada postnatală sau menopauza, greutatea este influențată de factori care nu depind exclusiv de voință. Aceste concluzii provin dintr-un studiu realizat la inițiativa Novo Nordisk România, care analizează percepțiile femeilor asupra obezității, presiunea socială legată de greutate și deschiderea către tratamente medicale.
Potrivit World Obesity Atlas, aproximativ 40% dintre adulții din România suferă de obezitate, iar peste 70% se află în zona de suprapondere sau obezitate, ceea ce face din această afecțiune o provocare majoră pentru sănătatea publică.
„Obezitatea nu este o chestiune de voință. În proporție de 40-70%, ea este determinată de moștenirea genetică. Este o boală cronică, cu impact emoțional semnificativ, care trebuie abordată prin politici publice, educație și acces la soluții medicale adecvate”, a declarat Silviu Apostol, Director External Affairs, Novo Nordisk România.
Etapele biologice influențează puternic greutatea
Studiul relevă că pentru aproape toate participantele (95,8%), perioade precum sarcina, lunile de după naștere, premenopauza sau menopauza reprezintă momente în care greutatea corporală se modifică semnificativ. Aceste etape sunt percepute ca puncte de inflexiune în relația femeilor cu propria greutate, deoarece metabolismul și echilibrul hormonal se schimbă.
Sarcina și perioada postnatală, dar și stresul prelungit, sunt identificate drept etapele cu cel mai mare impact asupra acumulării kilogramelor.
Efectul yo-yo, o experiență frecventă
Studiul arată că 38% dintre respondente au trecut de mai multe ori prin cicluri repetate de slăbire și recâștigare a kilogramelor, iar alte 14% au experimentat fenomenul cel puțin o dată. Consecințele nu sunt doar estetice:
- 62% dintre femei declară că resimt disconfort fizic;
- 52% menționează probleme emoționale, precum anxietate sau scăderea stimei de sine;
- 44% acuză lipsă de energie;
- 27% spun că au dezvoltat probleme medicale asociate greutății.
„Încercările repetate de a slăbi pot eroda încrederea în sine și în metodele de a pierde în greutate, mai ales când acestea sunt impulsive sau inspirate din tendințe. Dorința de a slăbi nu este suficientă; schimbarea reală necesită sprijin și intervenții personalizate pe termen lung”, a explicat Adela Moldovan, doctor în psihologie și psihoterapeut.
Presiunea socială rămâne ridicată
Peste 55% dintre participante spun că au simțit frecvent sau ocazional că sunt judecate din cauza greutății, iar gândurile legate de acest aspect consumă o cantitate semnificativă de energie mentală. De asemenea, 42% dintre respondente consideră că presiunea socială asupra femeilor de a reveni rapid la greutatea de dinainte de sarcină este foarte puternică.
Putele femei cer ajutor medical, deși există deschidere
Deși impactul fizic și emoțional este semnificativ, 58% dintre participante spun că nu au cerut niciodată ajutor specializat pentru gestionarea greutății. Cu toate acestea, studiul indică o deschidere tot mai mare către abordarea medicală:
- 22% au discutat deja cu un medic despre opțiuni de tratament;
- 29% spun că și-ar dori să facă acest pas;
- 68% ar privi cu deschidere ideea unui tratament pe termen lung, dacă ar înțelege că obezitatea este o boală cronică ce necesită intervenție medicală.
„Obezitatea nu este un eșec personal, ci o boală cronică influențată de factori genetici, metabolici, hormonali și de mediu. Femeile trec prin etape biologice complexe care pot modifica echilibrul metabolic, iar gestionarea greutății trebuie realizată cu sprijin medical și pe termen lung”, a declarat Roxana Voica, medic gastroenterolog și nutriționist.
Rezultatele studiului sugerează că percepția asupra obezității începe să se schimbe în rândul femeilor din România, însă dialogul cu specialiștii și accesul la soluții medicale rămân încă limitate. Specialiștii atrag atenția că, fără intervenții sistemice și o abordare integrată, impactul acestei afecțiuni asupra sănătății publice ar putea continua să crească.
