Urșii polari din Svalbard: o surpriză rezistentă în fața schimbărilor climatice
Urșii polari din arhipelagul norvegian Svalbard și-au sporit greutatea corporală, demonstrând o rezistență mai bună decât se anticipa la încălzirea climatică accelerată care afectează această regiune, conform unui studiu recent. Această concluzie a fost publicată într-o revistă științifică, iar cercetătorii consideră că adaptarea urșilor ar putea fi de scurtă durată.
Jon Aars, de la Institutul Polar Norvegian, a declarat că „creșterea condiției lor fizice într-o perioadă de scădere semnificativă a gheții marine a fost o surpriză”. Studiul a analizat corpolența a sute de urși polari între 1995 și 2019 în Svalbard, o zonă afectată de o încălzire climatică de până la patru ori mai rapidă decât media mondială. Anumite zone ale Mării Barents au cunoscut o încălzire de aproape 2°C pe deceniu în ultimii 40 de ani.
În urma acestor condiții climatice, gheața marină, esențială pentru vânătoare, se retrage. Oamenii de știință se așteptau să găsească urși mai slabi în Svalbard, similar altor regiuni afectate de retragerea gheții, însă rezultatul a fost surprinzător. Indicele care măsoară condiția corporală a urșilor a crescut, după o scădere inițială între 1995 și 2000, în ciuda scăderii rapide a gheții marine.
Acest rezultat contrazice descoperirile anterioare referitoare la alte populații de urși polari, cum ar fi cea din Golful Hudson, unde condiția fizică a urșilor a scăzut semnificativ din cauza încălzirii. O degradare a condiției ar fi fost considerată un indicator al unor probleme demografice viitoare pentru aceste animale. Jon Aars a explicat că, în general, se anticipează ca urșii să devină mai slabi și să acumuleze mai puțină grăsime pe măsură ce condițiile se degradează.
Autorii studiului subliniază importanța de a nu extrapola observațiile de la o regiune la alta, deoarece situația urșilor din Svalbard depinde de o „relație complexă” între habitatul lor, ecosistem și cheltuielile de energie. Pentru a explica reziliența acestor animale, cercetătorii sugerează că urșii din Svalbard au reușit să își diversifice alimentația, vânând nu doar foci, ci și reni și morse, animale ale căror populații au crescut recent după o perioadă de supraexploatare.
O ipoteză plauzibilă este că ursoaicele reușesc să își mențină condiția fizică, dar cu costul producerii unui număr mai mic de pui. Deși adaptarea urșilor polari din Svalbard este considerată o veste bună, cercetătorii nu sunt foarte optimiști pentru viitor. Aceștia cred că urșii vor fi prinși din urmă de efectele schimbărilor climatice, având în vedere că depind de capacitatea lor de a vâna foci pe gheață, ceea ce va deveni din ce în ce mai dificil.
