Autostrada ce leagă Constanța de stațiunile bulgărești și grecești: un ideal încă inaccesibil
Dacă plănuiai o fugă rapidă spre Marea Egee pe o autostradă continuă, mai bine păstrează-ți entuziasmul pentru pensie. Datele oficiale confirmă ceea ce orice șofer blocat la vama Giurgiu bănuia deja: România, Bulgaria și Grecia sunt prinse într-o competiție de „stat pe loc”, în timp ce restul Europei pare să fi descoperit deja roata.
Vecinii bulgari încearcă să pară premianții clasei, visând la o autostradă de 133 km între Ruse și Veliko Târnovo. Au semnat contracte de un miliard de euro pentru primele loturi, dar realitatea a bătut planul: pe tronsonul Byala, solul a decis să nu fie „stabil”, iar la Ruse, constructorul încă așteaptă un ordin de începere care probabil vine prin poșta melcului. Locuitorii din Ruse, mai realiști decât guvernanții lor, au înțeles că „ținta 2030” e mai degrabă o dată astrologică decât una de construcții, așa că se pregătesc să blocheze Podul Prieteniei doar ca să mai vadă și ei ceva mișcare în zonă.
La nord de Dunăre, situația este și mai fascinantă. Compania Națională de Investiții Rutiere a demonstrat în decembrie 2025 că este extrem de eficientă la semnat hârtii: 6,6 milioane de euro pentru un studiu de fezabilitate care va dura 16 luni. Dacă planetele se aliniază și nu apare vreun gândac protejat sau o eroare de xerox, prin 2027 am putea avea… niște hărți mai noi.
În timp ce bulgarii măcar se ceartă cu solul, România încă se uită la DN5. Este acel drum „modernizat” unde experiența condusului este fragmentată de sate infinite și limite de viteză, transformând cei 50 de kilometri până la Giurgiu într-o călătorie spirituală de o oră. Avem totuși 5 km de „drum expres” din beton la Giurgiu – probabil o mostră gratuită pentru ce ar fi putut fi, dar nu va fi prea curând.
Piesa centrală a acestui dezastru este noul pod Giurgiu-Ruse. CNAIR a lansat o licitație în 2024, dar se pare că atribuirea ei necesită o meditație profundă, pentru că nici în 2026 nu avem un câștigător. Estimările „optimiste” vorbesc de anul 2032 pentru inaugurare, ceea ce în limbaj administrativ românesc înseamnă, probabil, cândva înainte de următoarea eră glaciară. De la Veliko Târnovo spre sud, planurile bulgarilor devin și mai vaporoase, cu finanțări incerte și legături către Grecia care există mai mult în prezentările PowerPoint.
Verdictul este crunt: o autostradă continuă spre Grecia nu va vedea lumina zilei înainte de 2035. Până atunci, traficul sezonier va rămâne același ritual de supraviețuire pe drumuri naționale ticsite, cu opriri dese pentru a admira peisajul rural și pentru a reflecta la modul în care miliardele de euro se transformă, în mod magic, în studii de fezabilitate care nu duc nicăieri.
