Europa în criză: oprirea căderii în umbră nu mai este o opțiune
Berlinul se îndoiește de capacitatea Uniunii Europene (UE) de a face față avansului partidelor naționaliste și atacurilor administrației Trump. Acest scepticism, fără precedent în Germania, generează temeri cu privire la o vulnerabilitate de durată și la o posibilă marginalizare progresivă a Europei, așa cum este ea astăzi.
La cincisprezece ani de la criza euro, succesul partidelor naționaliste pe Vechiul Continent, patru ani de război în Ucraina fără speranțe tangibile de încetare a focului și dificultățile celor 27 de state membre de a răspunde la atacurile repetate ale lui Donald Trump au creat, dincolo de Rin, o formă de neîncredere în capacitatea Uniunii Europene de a fi mai mult decât un spațiu economic.
„Există un scepticism crescând față de proiectul european”, recunoaște copreședinta Verzilor germani, Franziska Brantner. „Când îl apăr, mi se spune: Cu cine vrei să-ți construiești Europa? Giorgia Meloni este eurosceptică; Ungaria, Cehia și Slovacia sunt la fel, Emmanuel Macron nu mai are putere, iar Franța ar putea să se îndrepte spre extrema dreaptă în 2027.” Brantner afirmă că „renunțăm să avansăm, în special în domeniul apărării și securității, din cauza ipotezei că Marine Le Pen ar putea ajunge la Elysée în 2027. Dacă continuăm așa, permițându-i lui Trump să ne dezbine, sfârșitul UE este posibil.”
Eseista Sabine Rennefanz susține, în cronicile sale, că „sfârșitul UE nu mai este un tabu”. Ea descrie o Uniune Europeană la capătul puterilor, profund divizată în privința problemelor centrale precum noul imperialism al Statelor Unite și al Rusiei. „Când ne amintim de începuturile Uniunii Europene, prezentul pare dezamăgitor”, scrie ea, adăugând că UE „nu este în descompunere și nici incapabilă să acționeze, dar s-a slăbit din interior.”
Cancelarul Friedrich Merz, purtător de speranță pentru renașterea Europei la preluarea conducerii guvernului german în mai 2025, a devenit mai prudent. „Dacă nu doriți Europa, măcar faceți din Germania partenerul vostru”, i-a sugerat el lui Donald Trump, pe 9 decembrie 2025, privind noua strategie americană de securitate. Merz nu a propus încă nicio viziune și nicio reflecție conceptuală, iar entuziasmul său inițial a fost temperat de opoziția Franței față de acordul de liber-schimb dintre UE și țările Mercosur.
„Nimeni nu pare să se preocupe serios de UE”, afirmă cotidianul de centru-stânga Süddeutsche Zeitung, care prevestește „căderea Europei începând cu anul viitor (2027)” din cauza victoriei partidelor populiste și eurosceptice din Franța și Polonia. Întrebările esențiale, precum integrarea politică a UE, alegerea unui lider prin vot direct sau crearea unei armate comune, rămân fără răspuns.
„Condițiile pentru un salt nu sunt ideale”, recunoaște un ales social-democrat, subliniind că „inclusiv partidele pro-europene se implică puțin, deoarece este puțin probabil ca acest lucru să dea rezultate pe termen scurt.” CDU, în ciuda ADN-ului său pro-european, evită discuțiile pe această temă, iar istoricul Andreas Rödder avertizează asupra necesității unei reflecții asupra pierderii influenței UE.
Mulți analiști germani propun ideea unui nucleu dur de state care doresc să coopereze în materie de securitate. Wolfgang Ischinger, președintele Conferinței de securitate de la München, menționează ideea unui „nucleu de țări europene similare, gata să avanseze renunțând la regula unanimității.” Franziska Brantner insistă pe necesitatea recreării unei comunități europene de apărare, dar nu la nivelul celor 27, ci într-un format restrâns.
Friedrich Merz analizează aceeași direcție, privilegiind formatul „E3”, în jurul Regatului Unit, Franței și Germaniei, considerat mai eficient decât o alianță de 27 de țări.
