Ovanesian preia controlul asupra protestului CT BUS
Felicia Ovanesian, consilier independent, continuă să se implice în conflictul de la CT BUS, chiar și după ce tensiunile au fost oficial stinse. Modurile prin care Ovanesian acționează ridică serioase semne de întrebare cu privire la adevăratele sale intenții, folosind această situație ca pe o platformă pentru consolidarea propriului capital politic.
Recent, Ovanesian a lansat un apel public prin care cheamă cetățenii la o întâlnire la primărie pe data de 23 decembrie. Această acțiune pare mai degrabă o tentativă de a transforma un conflict social delicat într-o oportunitate politică personală, având o tentă evidentă de instigare la protest. Ovanesian încearcă să reactiveze o stare de tensiune în jurul situației de la CT BUS, deși conflictul care a generat nemulțumirile inițiale este, în acest moment, stins.
Mesajul transmis public, cu îndemnul de a merge la primărie într-o anumită zi și la o anumită oră, este prezentat ca un demers „despre noi”. Totuși, acest demers ridică semne de întrebare privind scopul real al mobilizării. Acțiunea poate fi interpretată ca o încercare de confiscare a unei situații care afectează în mod real comunitatea și angajații CT BUS, în scopuri ce țin mai mult de jocurile politice decât de binele public.
Poziționarea sa publică dezvăluie un conflict personal cu primarul Vergil Chițac, care pare să primeze asupra interesului comunității și al angajaților. Dincolo de retorica mobilizatoare, se conturează o acțiune cu miză personală, în care protestul devine instrument de imagine. Nu există dovezi că demersul ar fi motivat de empatie reală față de angajații CT BUS sau de o preocupare autentică pentru condițiile lor de muncă.
Acest comportament se înscrie într-o strategie de conflict, alimentată de disputa politică și personală pe care Ovanesian o poartă cu primarul Vergil Chițac. Astfel, o problemă care ar trebui să țină de relația dintre administrație, management și angajați riscă să fie deturnată într-un spectacol politic, util doar pentru consolidarea unui profil public combativ.
Într-o comunitate care are nevoie de echilibru, responsabilitate și soluții, apelurile publice formulate în termeni imperativi și emoționali pot deveni periculoase, întrucât nu urmăresc rezolvarea unei probleme, ci întreținerea ei. Când protestul nu mai este despre revendicări concrete, ci despre imagine și răfuieli personale, el încetează să mai fie un instrument civic și devine o simplă unealtă politică.
