La revedere, influenceri tradiționali: În scenă pătrunde noua eră a vloggerilor AI
O nouă generație de influenceri virtuali înlocuiește modelele și creatorii de conținut umani, transformând rețelele sociale într-un spațiu unde realitatea este editabilă. Fotografii retușate, voci sintetizate și chipuri compuse digital reprezintă o estetică a controlului care a dus la apariția unei industrii profitabile, dominată de personaje create integral pe computer. Aceste figuri, precum Lil Miquela, Shudu Gram, Imma sau Noonoouri, au milioane de urmăritori și contracte cu branduri internaționale, devenind o forță majoră în marketing și divertisment.
Fenomenul a început în 2016 cu lansarea lui Lil Miquela Sousa de către compania americană Brud, un influencer virtual descris ca o „tânără” cu trăsături latine. Succesul ei a fost rapid, având colaborări cu branduri mari precum Prada și Calvin Klein. Campania din 2018, în care apărea sărutându-se cu Bella Hadid, a stârnit controverse și a consacrat modelul de influencer virtual. În 2017, Shudu Gram, creată de fotograful britanic Cameron-James Wilson, a fost inițial percepută ca reală, deschizând o discuție etică asupra reprezentării diversității. În Asia, Imma a devenit imagine pentru IKEA și Puma, iar Rozy Oh din Coreea de Sud a strâns peste un milion de dolari în contracte publicitare.
Avatarurile digitale sunt proiectate să fie perfecte și controlate, nefiind supuse oboselii sau scandalurilor. Într-o piață saturată de influenceri umani, avantajul acestor personaje artificiale este evident: ele pot fi modelate cu precizie. Potrivit Influencer Marketing Hub, campaniile cu influenceri virtuali au crescut cu peste 300% între 2020 și 2024, iar valoarea pieței ar putea depăși 15 miliarde de dolari până în 2030. Platforme precum MetaHuman, Soul Machines sau Synthesia produc deja avataruri hiperrealiste, controlate de AI conversațională sau de operatori umani.
În publicitate, influenceri virtuali sunt instrumente precise, proiectate să reflecte vârste, etnii, atitudini sau orientări specifice, fără imprevizibilitatea umană. Într-o cultură centrată pe imagine, autenticitatea devine un scenariu regizat. De exemplu, Lil Miquela abordează teme precum anxietatea și activismul, dar emoțiile sunt simulate, calibrate pentru a maximiza engagementul. Cercetările recente sugerează că publicul dezvoltă atașamente față de acești influenceri virtuali comparabile cu cele pentru vedete reale, transformându-i în substituți emoționali pentru tinerii crescuți online.
Această tendință nu vine fără riscuri. Avatarurile pot fi utilizate în scopuri de propagandă sau manipulare. O investigație a Reuters Institute din 2024 a arătat că unele conturi de influenceri virtuali din Asia Centrală au fost implicate în campanii de dezinformare proguvernamentală. De asemenea, schimbarea afectează și piața muncii creative, cu companii precum DeepAgency care oferă servicii de „modeling virtual” și Fable Studio dezvoltând proiecte de seriale animate cu personaje generate integral de AI. Apar întrebări juridice legate de drepturile asupra avatarurilor și utilizarea imaginilor reale fără acord.
Industria se concentrează tot mai mult în jurul marilor companii de tehnologie, care controlează producția și distribuția acestor entități. Căutarea perfecțiunii aduce cu sine o uniformizare a diversității, iar personajele digitale tind să semene tot mai mult între ele. Noile generații de AI, precum GPT-5, încep să ofere autonomie acestor influenceri, care pot crea texte, imagini, răspunde la comentarii și gestiona conturi sociale. Startup-ul Futureverse a prezentat în 2025 un „creator autonom” care administrează un cont de TikTok fără intervenție umană.
În România, fenomenul influenței virtuale este încă la început. În 2024, o companie locală a lansat AVA, un influencer virtual dedicat campaniilor de sustenabilitate. La nivel european, se discută reguli privind etichetarea clară a conținutului generat de AI, incluse în propunerile pentru AI Act. Totuși, legislația abia ține pasul cu rapiditatea dezvoltării tehnologice. Într-o lume globalizată, un avatar poate fi lansat din orice colț al lumii, iar responsabilitatea devine tot mai difuză. Realitatea se diluează în reprezentare, iar emoția devine un produs de marketing, provocând întrebări despre adevăr și conexiunea umană.