O abordare inedită a politicii externe americane: Cele trei „triburi” ce stau la baza „doctrinei Trump”
Laudele la adresa lui Donald Trump, precum și satisfacerea obsesiilor sale personale, au devenit o practică standard adoptată de liderii altor țări. Aliații Statelor Unite au realizat că este o tactică indispensabilă, având în vedere situația fără precedent în care a ajuns politica externă a Americii, determinată în mare parte de capriciile liderului de la Casa Albă. Cu toate că ieșirile nervoase și deciziile contradictorii ale lui Trump îl pot face să pară imprevizibil, există câteva teme clare ce s-au conturat în cele nouă luni scurse din al doilea său mandat de președinte.
Trump își manifestă obsesia pentru tarife, crezând că acestea vor face America mai bogată și mai puternică. De asemenea, el este convins că aliații Statelor Unite au profitat de generozitatea americanilor și dorește să reformeze sistemul internațional pentru a se alinia cu politica sa „America Prima”. Abordarea sa în politica externă este profund tranzacțională, punând accent pe forța Americii și pe „victoriile” obținute, fie că acestea sunt acorduri de investiții sau acorduri de pace.
Vicepreședintele JD Vance este mai reținut în privința implicării Statelor Unite în conflicte externe, privind cu suspiciune aliații din Europa și Asia. În contrast, secretarul de stat Marco Rubio susține păstrarea rolului tradițional al Americii ca superputere globală și polițist universal. Instinctul de pacificator al lui Trump nu este constant; el se laudă cu rolul său în obținerea armistițiului din Gaza, dar este pregătit să folosească forța militară, exemplificată prin acțiunile din Iran și Caraibe.
În privința relațiilor cu China, dorința lui Trump de a obține un acord cu liderul chinez Xi Jinping a zdruncinat consensul bipartizan existent. Tarifele impuse asupra unor aliați asiatici au slăbit efortul de a izola China pe plan internațional, iar țări precum India și Vietnam caută să îmbunătățească relațiile cu Beijingul.
Cele trei „triburi” din spatele lui Trump
În tabăra republicană există trei „triburi” ideologice, definite de Majda Ruge și Jeremy Shapiro de la Consiliul European pentru Relații Externe, care influențează relația Statelor Unite cu restul lumii. Primul „trib” este format din republicanii care susțin păstrarea rolului tradițional al Americii ca superputere globală, incluzându-i pe Marco Rubio, Lindsey Graham și Mike Waltz.
Al doilea „trib”, asociat cu JD Vance, este format din republicanii care sunt mai reținuți în privința exercitării rolului de putere globală, afectati de experiențele războaielor din Irak și Afghanistan. Aceștia privesc cu suspiciune aliații din Europa și Asia, temându-se că America va fi atrasă în noi conflicte.
Al treilea „trib”, numit și grupul „Asia Prima”, susține că America nu mai are resursele necesare pentru a juca rolul de polițist universal. Aceștia cred că SUA trebuie să își aleagă bătăliile cu atenție, concentrându-se pe izolarea politică a Chinei în Asia.
În ciuda acestor grupuri, Trump este mânat de interese personale și psihologice, iar toate cele trei grupuri au încercat să influențeze politica externă a SUA, adaptându-se la capriciile sale. Tabăra lui JD Vance a promovat ideea de a reduce sprijinul pentru Ucraina și de a repara relația cu Rusia, obținând o reducere a ajutoarelor, dar fără a reuși să îndeplinească obiectivul de a îmbunătăți relațiile cu Putin.
Bombardarea Iranului a fost o victorie pentru „tribul” care susține utilizarea forței militare, dar decizia lui Trump de a opri campania a dezamăgit tabăra lui Rubio, care dorea o continuare a acțiunilor militare. Politica actuală a SUA în privința NATO, menținerea alianței și forțarea europenilor să cheltuie mai mult pentru apărare, pare să fie un compromis între taberele lui Rubio și Vance.
Consecințele pe termen lung ale politicii externe a lui Trump
Trump a manifestat dorința de a anexa Groenlanda și de a transforma Canada în al 51-lea stat american, iar amenințările sale la adresa Danemarcei, Canadei, Indiei și Braziliei, precum și impunerea de tarife aliaților, pot avea consecințe grave pe termen lung. Strategia actuală a lui Trump riscă să transforme Brics într-un bloc anti-american, sacrificând capitalul diplomatic acumulat de Statele Unite în ultimii 80 de ani.
Utilizarea dură a acestui capital poate trimite un mesaj negativ: dacă vrei să te bazezi pe America, o faci pe propriul tău risc. Aceasta ar putea duce la pierderea influenței asupra jucătorilor cheie din Sudul Global, iar Trump ar putea lăsa succesorilor săi un arsenal diplomatic mult mai redus, slăbind astfel considerabil poziția Americii în lume.
